Au trecut mai bine de trei ani de când am înființat acest blog și trebuie să spun că a suferit numeroase schimbări, care și-au lăsat amprenta și asupra mea ca persoană. Voi cei care mă urmăriți de ceva vreme poate ați observat asta în postările mele. La început m-am axat pe recenzii și povești, activități care mă făceau fericită, dar apoi lucrurile au pornit pe diverse căi de care nu mă simt mândră. Simt că v-am dezamăgit, deoarece am deraiat din zona de confort spre ape mai tulburi, din dorința de a mă descoperi. Am vrut să încerc lucruri noi, din dorința de a fi pe placul tuturor. Dacă trebuie să știți nu am găsit deloc locuri mai frumoase, ci parcă sunt pierdută. Obișnuiam să vorbesc mai mult despre mine, îmi plăcea legătura noastră bazată pe sinceritate. Fiecare cuvânt din partea voastră era o bucurie, fiecare vizită mă inspira, mă stimula să scriu în continuare.
Odată cu SuperBlog, competiția la care particip de trei ediții, am devenit leneșă, scriu din obligație, ceea ce nu mă definește. Am început să observ asta și la notele pe care le-am primit în ultimul timp și nu sunt deloc mulțumită. M-am gândit să renunț de câteva ori, deoarece am fost dezamăgită de rezultate, dar eu nu renunț în fața încercărilor. Astfel, am de gând să termin și ultimele probe, iar apoi să revin la realitate, ca dintr-un somn lung. Vreau să mă implic mai mult, să scriu despre cărțile pe care le citesc și despre filmele care îmi plac, să discut părerile mele, să îmi redescopăr plăcerea, libertatea, inspirația. Vreau să mă întorc acasă.
Veți fi aici să mă primiți înapoi?
