Plăcerea mea, filmul - Jessica Jones

Deși urmăresc mai bine de 10 seriale în același timp și îmi este greu uneori să țin pasul cu ele nu mă pot abține să nu încerc și ceva nou din când în când dacă mi se pare interesant. După ce am terminat primul sezon din Daredevil, noul serial produs de Netflix, și mi-a plăcut foarte mult, mi-am zis că trebuie să văd despre ce este vorba și în Jessica Jones, o altă producție de-a lor. Serialul are 13 episoade de aproximativ 50 de minute fiecare.

Cred că se înțelege de la sine că am o părere foarte bună despre serial din moment ce m-am decis să vi-l prezint și vouă. Nu știam nimic despre Jessica Jones înainte, dar am aflat apoi că personajul aparține de Marvel, ceea ce ne duce în sfera super-eroilor. Jessica nu este însă genul tipic de erou, din contră, ea are o personalitate dificilă și foarte multe defecte, dar are o inimă mare și niște abilități deosebite: în urma accidentului în care i-a murit întreaga familie ea a căpătat o forță supraomenească și în urma experiențelor sale și-a dezvoltat și niște instincte detective de excepție care îi sunt de mare ajutor pentru a supraviețui. 

Trebuie să fiu sinceră și să vă spun care este principalul motiv pentru care m-am apucat de serie: Krysten Ritter, cea care o interpretează pe Jessica. Am urmărit mai multe din filmele sale și pur și simplu o ador. Cred că se potrivește foarte bine în pielea Jessicăi și este foarte ușor să te vezi pui în locul ei din cauza felului în care este construit personajul. La prima vedere este doar o persoană care a trecut prin multe, care se luptă cu fantomele trecutului și încearcă să depășească fiecare obstacol care îi apare în cale, dar vom vedea că este mai mult decât atât.   

Acțiunea se petrece în New York, după era Răzbunătorilor, loc unde ea-și deschide o agenție de detectivi, o modalitate de a scăpa de probleme, dar se pare că problemele se țin scai de ea. Problema principală o reprezintă Kilgrave, un psihopat capabil să controleze mințile oamenilor, inclusiv pe Jessica. Este uimitor de ce este capabil acesta și modalitățile în care acționează pentru a-și atinge scopurile. Din punctul meu de vedere este unul dintre cele mai complexe personaje din serial și un personaj negativ extraordinar, iar rolul lui cu siguranță face totul mai interesant și mai palpitant. În ciuda terorii care te apasă atunci când îl urmărești ajungi la un moment când aproape îl înțelegi și speri să se schimbe. David Tennant a făcut cu siguranță o treabă foarte bună!

Un alt personaj fermecător este Luke Cage (Mike Colter), barmanul/ tipul dur cu pielea impenetrabilă care ne vrăjește de la prima apariție. Nu e de mirare că Jessica nu se poate ține departe de el, însă legătura dintre ei are la bază mai multe secrete... Mi-a plăcut mult interacțiunea dintre ei.

Nu o să uit nici de Trish Walker (Rachael Taylor), cea mai bună prietenă a Jessicăi, care a devenit una dintre preferatele mele. Într-o oarecare măsură ea însăși este un super-erou datorită bunătății sale și a dorinței de a-i ajuta pe cei din jur, calitate pe care o împarte cu Jessica. De asemenea știe să se lupte foarte bine și nu se dă înapoi de la nimic pentru a-i salva pe cei dragi.

Eu vă recomand cu mare drag serialul, sper să vă placă și dacă ați văzut vreun episod nu uitați să-mi spuneți părerea voastră într-un comentariu. Pe curând! Pupici! :*

Recenzie ”P.S. Te iubesc” by Cecelia Ahern + Film

Synopsis:
Holly nu poate trăi fără soţul ei Gerry, până în ziua în care este nevoită. Ei erau genul de cuplu tânăr care îşi terminau frazele unul celuilalt. Când Gerry cedează în faţa unei boli terminale şi moare, Holly acum la vârsta de 30 de ani îşi pierde pofta de viaţă, incapabilă să îşi revină. Însă, cu ajutorul unor scrisori lăsate de soţul său înainte să moară şi a insistenţelor familiei sa excentrice şi a prietenilor, ea învaţă să râdă, să îşi învingă temerile şi să descopere o lume care nu ştia că există. 

Un roman încântător cu recurs între generaţii ce apare odată la foarte mult timp, P.S. Te iubesc este o captivantă scrisoare de dragoste pentru lume!

Părerea mea:
Una dintre cele mai frumoase povești despre dragoste pe care le-am citit. Subiectul este dulce-acrișor și ne prezintă o dragoste care depășește orice bariere, inclusiv cel existențial. Gerry, soțul lui Holly, îi lasă înainte să moară 10 scrisori pentru fiecare lună următoare a anului respectiv pentru a o ajută să se obișnuiască cu această pierdere și să meargă mai departe. 

Astfel, pe parcursul cărții o urmărim pe Holly în momentele dificile prin care trece de la moartea soțului său. În scrisorile lui, Gerry îi oferă sfaturi pas cu pas, deoarece el o cunoaște cel mai bine și știe cum să o ajute să iasă din depresie. Mi-a plăcut schimbul  extrem de amuzant de replici și istoria lor împreună. Felul în care se completează unul pe altul m-a emoționat enorm de mult.

Am fost încercată de numeroase sentimente, nu știam când să râd și când să plâng, pentru că totul se împletește foarte frumos. E de la sine înțeles că l-am adorat pe Gerry, este un bărbat deosebit de la care avem foarte multe de învățat, lucru pe care îl pot spune și despre Holly. Chiar dacă povestea începe într-un moment de suferință, vom observa cum viața lui Holly se transformă și va deveni o persoană mai puternică în urma acestuia.  

Mi-a plăcut mult stilul autoarei, reușește să descrie foarte bine stările prin care trec personajele și am simțit durerea protagonistei noastre ca și cum ar fi fost a mea. Un alt lucru interesant de urmărit este relația dintre Holly și mama sa, care într-o oarecare măsură o înțelege și încearcă să îi fie alături, deși au păreri diferite despre viață. Alături îi sunt și prietenii, care nu o lasă să fie singură în casa care îi amintește la fiecare pas de Gerry.

Per total este o carte frumoasă, care ne oferă lecții despre pierderea persoanei iubite, depășirea problemelor și importanța familiei și a prietenilor, de aceea v-o recomand cu drag.

Voi ați citit-o? Cum vi s-a părut?

Nota mea:

Great book! You need to read it.

Despre Cecelia Ahern:
Cecelia Ahern a scris romanul său de debut, PS. Te iubesc când avea 21 de ani. Acesta a fost publicat în 2004, fiind bestsellerul nr. 1 în Irlanda pentru 19 săptămâni şi vândut în peste 40 de ţări. Cartea a fost adaptată în Statele Unite în regia lui Richard LaGravenese şi avându-i ca protagonişti pe Hilary Swank şi Gerard Butler în anul 2007.

A doua cartea a sa, Love, Rosie a câştigat premiul german CORINE în 2005. Ea a contribuit cu povestiri scurte pentru cărţi de caritate şi a fost de asemenea co-creator şi producător al comediei Samantha Who? redată de ABC.

Alte lucrări ale sale includ If You Could See Me Now (Prieteni nevăzuţi), A Place Called Here (Dispăruţi fără urmă) Thanks for the Memories (Mulţumesc pentru amintiri) The Gift (Cadoul), The Book of Tomorrow (Cartea Viitorului).

Ecranizarea:
Personajele au fost destul de bine alese, deși nu mi-a plăcut extrem de mult de Holly. Din punctul meu de vedere Gerard Butler a fost minunat ca Gerry. Mi-ar fi plăcut să fie prezent pentru o mai lungă perioadă de timp pentru că scenele dintre el și Hilary au fost superbe. Trebuie să menționez că multe aspecte din carte au fost schimbate, dar per total mi s-a părut un film bun, foarte emoționant și îl recomand.

Vlog: Recenzie „Endgame” de James Frey

O carte diferită prin felul în care a fost creată. Enjoy!

Recenzie „Mincinoșii” de E. Lockhart (cu spoilere!)

Descriere: 

O familie frumoasă și distinsă.

O insulă privată.

O fată vulnerabila și îndrăgostită.

Un băiat curajos, plin de pasiune.

Un grup de patru prieteni, Mincinoșii, a căror prietenie se dovedește a fi distructivă.

O revoltă. Un accident. Un secret.

Minciună după minciună.

Dragoste adevărată.

Adevărul.

„Bine-ați venit la minunata familie Sinclair.

N-avem niciun criminal.

N-avem niciun dependent.

N-avem niciun ratat.

Familia Sinclair e compusă din indivizi atletici, înalți și frumoși. Suntem democrați, cu avere, din tată în fiu.

Nu contează dacă unul dintre noi e îndrăgostit până la disperare, absolut până la disperare.

Atât de îndrăgostit încât trebuie luate măsuri la fel de disperate.

Nimeni n-are nevoie de nimeni.

Nimeni nu greșește vreodată.

Trăim, cel puțin pe durata verii, pe o insulă privată, în apropiere de linia de coasta din Massachusetts.

Poate că asta este tot ce trebuie să știți.“

Citește Mincinoșii. Și dacă te întreabă cineva cum se sfârșește, minte, pur și simplu!

Părerea mea:

Înainte să vorbesc despre acțiunea acestei cărți și să-mi exprim părerea trebuie să menționez că m-a ajutat foarte mult faptul că nu m-am documentat despre ea înainte. Nu am citit nici măcar descrierea. Știam doar că booktuberii pe care îi urmăresc din America o lăudau, așa că am fost curioasă să descopăr dacă merită atenția care i se oferă. Apoi am ales împreună cu cei patru prieteni ai mei din Cartepidemia să o citim pentru luna februarie și nu m-am putut opri să nu o citesc imediat ce am luat decizia în acest sens. 

Așadar avem în prim plan o familie foarte bogată pe nume Sinclair ce deține o insulă privată, un loc cu care se mândresc și unde aleg să își petreacă fiecare vară. Ni se oferă un portret robot, impresionant, care te face să crezi că este perfectă din toate punctele de vedere, dar de fapt există numeroase probleme cu care se confruntă și pe care le ignoră. Personajul nostru principal este Cadence, o tânără de 18 ani care în prezent suferă de amnezie și încearcă să își dea seama ce s-a întâmplat în vara cu numărul 15 și de ce s-au răcit relațiile între ea și Mincinoși, grupul pe care îl forma împreună cu verii săi Mirren, Johnny și băiatul de care era îndrăgostită, Gat. În urma respectivelor evenimente de care nu își amintește s-a ales cu niște migrene teribile care o fac să simtă că pierde controlul și alege să se izoleze de cei din jur. Asta până când consideră că trebuie să afle adevărul și se întoarce pe insulă.

Povestea începe cu un trigger emoțional pentru ea, dar și pentru întreaga familie care nu se descurcă să treacă peste dezamăgiri, preferând să le ignore, și anume momentul în care tatăl ei le părăseşte pe ea și pe mama ei cu singura explicație că nu mai poate trăi în mediul fals creat de familie. Apoi ne povestește despre verile petrecute pe insulă alături de prietenii ei și de aici lucrurile prind culoare.
    

Acum după ce v-am descris pe scurt acțiunea haideți să vă spun ce impresiile mi-a lăsat. Apreciez foarte mult o carte care mi se descoperă puțin câte puțin, iar aceasta și-a făcut treaba cum trebuie. A fost o lectură rapidă, care m-a prins și care pe alocuri mi s-a părut asemeni unui poem din cauza propozițiilor scurte care se desfășurau cursiv înaintea mea. Faptul că am citit-o în engleză a ajutat și nu a devenit un impediment cum a fost pentru Irina. Un alt lucru care m-a captivat a fost misterul din jurul amneziei, pe care îl pot asemăna cu un voal, cu o ceață densă. Intri în joc și continui pe drumul pe care ai pornit ghidat doar de relatările lui Cadence, dar nici măcar ea nu are răspunsul la toate întrebările. Asta mi-a sporit interesul pentru că nu știi cum să o încadrez și m-am întrebat mereu: „Este oare de încredere?”. Astfel am devenit un mic detectiv pus pe fapte mari. Simțeam că la final voi avea parte de un bang, dar nu știam în ce măsură mă va impresiona. Da, a reușit și din această cauză i-am dat 5 fluturași din 5. 

Lipsuri:

Mi-ar fi plăcut să se axeze mai mult pe definirea personajelor ca individualități, deoarece le-am simțit doar ca niște cunoștințe oarecare de care nu îmi prea pasă. Totuși ca grup au fost cât de cât ok. Mi-au amintit de anii copilăriei, ceea ce a fost plăcut. În ceea ce o privește pe Cadence, ea reușește doar la final să îmi câștige simpatia într-o anume măsură, ceea e păcat din punctul meu de vedere. Ar fi putut fi îmbunătățit acest aspect. De asemenea, autoarea dorește să transmită niște mesaje foarte importante, dar nu cred că ele își ating scopul. Ca să nu mai spun că legătura amoroasă, îndrăgosteala dintre ea și Gat a părut de umplutură, așa că am preferat să nu îi dau prea mare importanță. Pentru mine ar fi putut să fie doar prieteni buni și impactul ar fi fost același.    

Recomand această carte celor care vor o carte intrigantă care va reuși să te captiveze dacă îți place stilul interesant, liric pe care autoarea îl abordează. 

Nota mea:

5 fluturași din 5

Puteți viziona și Live Show-ul Cartepidemiei mai jos: 

Recenzie "Secretul soțului" de Liane Moriarty

Synopsis:
Imaginează-ți că soțul tău ți-a scris o scrisoare pe care nu trebuie să o deschizi decât după moartea lui. Mai mult, imaginează-ți că acea scrisoare conține secretul lui cel mai întunecat și mai bine ascuns - ceva atât de teribil, încât poate să distrugă nu numai viața pe care ați construit-o împreună, ci și viețile altora. Imaginează-ți apoi că dai peste acea scrisoare în timp ce soțul tău este încă în viață...
Un roman tulburător despre secretele pe care alegem să nu le împărtășim cu partenerul nostru de viață.
Citat:
„Și după ce vor dispărea, va rămâne totuși dragostea. Un sentiment absolut diferit de adorația simplă și totală pe care o trăise ca tânără mireasă pășind spre bărbatul serios și chipeș care o aștepta în fața altarului. Dar știa că, indiferent cât de mult îl ura pentru ceea ce făcuse, ea îl va iubi mereu. O simțea în adâncul inimii ei ca pe un ascuns filon de aur. Întotdeauna va fi acolo.“

Recenzie: 
   Vreau să mulțumesc în primul rând Librăriei online Libris, fără de care nu aș fi avut ocazia să citesc această carte prea curând. A fost o experiență revelatoare prin subiectul pe care îl abordează și anume efectul secretelor asupra vieții de familie. Din cauza faptului că am auzit multe lucruri bune despre Secretul soțului am avut mari așteptări de la ea, dar nu m-a dezamăgit, ci am fost impresionată. 
   Povestea începe simplu, dar până la finalul primului capitol m-am îmbarcat deja în această aventură. I needed more. Avem de-a face cu trei femei care la prima vedere nu au nicio legătură una cu cealaltă, însă cum se spune: nimic nu este întâmplător. Romanul este foarte bine construit, încât te lasă mereu să te întrebi ce urmează să se întâmple și reușește să te ia prin surprindere chiar dacă ai sute de scenarii în minte. Faptul că de la un capitol la celălalt se sare la un alt personaj întreține suspansul și misterul, te face să vrei să descoperi cât mai multe și nu te mai oprești din citit. Acțiunea are loc în Australia, o schimbare bine venită de altfel și prima carte citită de mine despre acest continent. 
   Personajele:

   Cecilia are impresia că își cunoaște foarte bine soțul până în ziua în care găsește întâmplător o scrisoare ce i se adresează, pe care ar trebui să o citească în cazul în care acesta ar muri. Bunul simț o oprește să deschidă scrisoarea fără a se consulta cu acesta, dar după ce îl întreabă la telefon observă că el devine nervos, lucru care o face să fie curioasă și își încalcă promisiunea. Și cum ea însăși menționează, odată ce ai deschis cutia Pandorei nu există cale de întoarcere.  
   Rachel și-a pierdut fiica cu forte mult timp în urmă, dar încă nu a reușit să treacă peste evenimentul care i-a distrus viața, fiindcă nu a descoperit cine a fost cel care a ucis-o cu sânge rece. Ajunsă într-un stadiu în care este foarte vulnerabilă, ea ar face orice să îl pedepsească pe cel pe care îl consideră vinovat când vede că poliția nu o sprijină. 
   Tess se întoarce acasă la mama sa împreună cu fiul său pentru a o ajuta, dar motivele reale sunt altele. Soțul său Will s-a îndrăgostit de verișoara ei și când acesta îi cere divorțul este nevoită să-și reevalueze întreaga viață.
   Acestea sunt premisele cărții, în care se prezintă problemele cu care se confruntă cele trei femei. A fost dificil pentru mine să trec prin toate stările personajelor, fiind imposibil să nu mă afecteze trădarea, minciuna, furia, vina, care se fac atât de bine resimțite pe tot parcursul cărții. Tragedia a condus la fiecare pas și a tronat ca o adevărată regină, ceea ce m-a făcut să fiu foarte încordată..
   Ce m-a deranjat: A fost puțin dificil la început să mă familiarizez cu personajele, de aceea pentru ajutor am alcătuit o listă. De asemenea, sfârșitul a reușit să lege toate firele poveștii, dar nu am fost de acord cu modul în care a făcut-o autoarea. 
    În concluzie, mi-a plăcut mult această carte și o recomand celor care au o sensibilitate pentru suspans. Urmăriți mai jos și video-recenzia mea. Pupici.
 

Rating:

5 fluturași din 5

Despre Liane Moriarty:
Liane s-a născut într-o frumoasă zi de noiembrie în anul 1966 în Sidney. Când era copil îi plăcea să citească atât de mult încât prietenii ei de la școală îi ascundeau cărțile când ieșea la joacă. 
Încă nu poate să meargă la culcare fără să citească înainte pentru o perioadă lungă de timp într-o baie caldă. Nu își amintește prima poveste scrisă, însă știe care a fost prima propunere de publicare și anume cea a tatălui său când a primit în avans 1$. 
Primul său roman Three Wishes a apărut în anul 2004. În afară de romanele pentru adulți Liane a scris și o serie pentru copii, iar în prezent se dedică scrisului full-time alături de soțul ei și cei doi copii ai săi Anna și George.  

The Impaler Legacy Q & A - Dr. Jesse Carve

Interviewer:  Hello, Dr. Carver. Thank you for joining us today.

Dr. Jesse Carver: Please, call me Jesse.

Jesse. How were the snacks? Did Max leave any, or did he eat them all?

Oh, Hess is very fussy when it comes to food. I’m not. And I love Romanian cuisine.

Really? What do you like best?

I like traditional Christmas and Easter food. Stuffed cabbage rolls, pork sausages, boeuf salad…

Easter sponge cake?

No, I’m afraid I’m not a big fan of the sponge cake. I’ll take a chocolate cake any day.

Me too. So, do you feel at home in Romania?

Yes, I got accustomed with the life here rather fast. It’s not much different when you spend most of the time working in the hospital. The patients are the same everywhere.

Except there’s no vampire blood in our hospitals.

One can’t have it all, but it’s manageable.

Let’s stop talking about work for a moment. What do you do for fun?

It’s been so long since I’ve had a day off that I can barely remember … sleeping comes to mind.

I was thinking about something more active. Did you get to visit the country a bit since moving to Romania?

Some. I didn’t have much time, and I’ve been traveling a lot lately. Liana promised we’d go sightseeing when she takes a vacation. Of course, I’ll believe it when I see it.

Do you think she works too much?

Do you have to ask? I try to make her slow down but … even Hess can’t so…

Well, she has a lot of responsibilities.

She doesn’t have to carry the whole world’s weight on her shoulders if you ask me. That’s what the Little Council is for.

Maybe she likes a more hands on approach.

You would too if you were left alone to defend the world from the new breeds.

Does she feel there’s no one she can rely on?

I wouldn’t go that far. And she isn’t alone anymore.

She has you now.

And Hess. And her friends, too.

Can you give us an update on her friends?

Ştefan won the elections. He’s the youngest President Romania ever had. They dug Radu up from under the rocks. He’s fine. Rodica is still recovering. She got it worse than I with the new breed venom, but the prognosis is good.

What about you? You’ve been through quite an ordeal too. How’s the health?

I’m fine. It sure helps that there are no more new breeds around to make my life difficult. I’m glad it’s over.

I’m glad to hear that. So, what’s the plan next?

I don’t know, you’ll have to ask Liana. She doesn’t share work secrets with me.

I doubt that, but okay. People are asking about Bella. What happened to her?

She’s at home. We sort of kidnapped her.

And Liana agreed to this?

She didn’t have much choice. We were discussing our travel plans upon leaving New Zealand, and out of the blue, Bella started growling. It turned out she’s bilingual. Liana blames me for spoiling her, but it was already done. You can’t say no to a dog trained to kill vampires once she sets her mind to do something. So she got it her way.

That’s a cute story, especially about Bella being bilingual. We know you’re speaking Romanian too. Before you go, tell us something in Romanian.

Oh, that’s a tough one. Did you know Bella completely destroyed my dictionary? It happened one day when we were returned home late. Anyway, what do you want me to say? Hmm … Mi-a făcut plăcere şi sper să ne mai vedem. It was nice to meet you and I hope we can do this again. I know, the accent is terrible!

No, it’s fine. No need to be so modest. Thank you for taking the time to answer these questions today. I know keeping a high profile is not on top of your list.

That’s true, I enjoy being a nobody, but this was fun. So count on me if you ever need some inside information. Maybe for a future book? No one likes to disappear into nothingness.

I’ll keep that in mind. Thank you, Jesse. Enjoy the opera!

Oh, God, I forgot about that!