Recenzie "Marea nesfârșită" de Rick Yancey (Al cincilea val #2)

Synopsis:
Al Cincilea Val al invaziei extraterestre care a lovit Pământul face ravagii printre puţinii oameni rămaşi în viaţă: „nu Ceilalţi au inventat moartea; ei doar au perfecţionat-o“.

Un hotel părăsit, ros de şobolani şi de frigul unei ierni aprige, nu poate fi o ascunzătoare bună pentru grupul de tineri supravieţuitori care au reuşit să rămână împreună. Cineva trebuie să rişte plecând în căutarea unui loc sigur, chiar dacă asta ar însemna să nu-şi mai vadă prietenii niciodată. Pericolele care îi pândesc aici sunt multe şi imprevizibile. Cine s-ar gândi că o fetiţă de 5 ani salvată de la îngheţ ar putea pune în primejdie viaţa tuturor?

Părerea mea:La finalul primului volum al seriei „Al cincilea val” abia așteptam să pun mâna pe continuare, de aceea am fost foarte încântată când am văzut că cei de la Editura Art tocmai publicaseră „Marea nesfârșită”. Cum a ajuns la mine m-am și apucat de citit și am pornit din nou într-o nouă aventură cu personajele pe care le îndrăgeam deja.

Cum se întâmplă des în serii, mi-a fost teamă ca acțiunea să nu se ridice la aceeași intensitate ca în prima carte, ceea ce s-a și întâmplat până la urmă, dar tot am fost plăcut impresionată de felul în care evoluează povestea noastră. Majoritatea evenimentelor au loc în hotelul în care grupul de supraviețuitori se adăpostește de extratereștri, dar asta nu înseamnă că nu au fost la fel de impresionante ca și celelalte. Cum era de așteptat au din nou parte de surprize neplăcute, deoarece extratereștri le întind de data aceasta o capcană printr-o fetiță de 5 ani, care este gazda unei bombe pregătite să îi ucidă. Cu fiecare decizie luată, ei realizează că le-ar fi mai ușor să renunțe la compasiune și să recurgă la orice metode pentru a supraviețui, însă Cassie nu este de acord.

În locul acțiunii amețitoare din primul volum aici avem parte de o luptă mai degrabă la nivel psihologic, însă nu știu care psihic este afectat mai mult: al personajelor sau al cititorilor. Rick Yancey se joacă puțin cu mințile noastre și la fiecare pas ne „ucide” câte un personaj încât nu mai poți să respiri liniștit nicio secundă. Și totuși nu se sfârșește fără morți, ca în orice război care se respectă… :( 

Cu fiecare mutare a extratereștrilor devine evident că modul în care acționează ei este personal, asemeni unei răzbunări, iar printre faptele lor crude nu mai înțelegem care este scopul. Dacă doresc planeta noastră de ce nu ne omoară pe toți rapid și gata? De ce se joacă cu noi ca și cu niște animale de laborator? Avem parte și de o comparație interesantă a noastră cu o infestație de șobolani oferită de Vosch. Nu poți să nu-l iubești. 

Personajele noastre au evoluat, au devenit mai puternice, mai dure, cum era de așteptat, iar Vosch, liderul extratereștrilor, este de data aceasta mai prezent în acțiune și își vede în continuare de planurile sale, fără niciun pic de milă pentru oameni. Pe tot parcursul romanului îmi venea să îl torturez un pic, să simtă și el suferința pe care a produs-o. Interacțiunea dintre el și Ringer a fost cât se poate de ciudată, deoarece este dificil să-ți dai seama ce dorește să obțină în urma acestui lucru. A fost chiar dezarmant de urmărit.      

Printre personajele noi o avem pe Grace, un Amuțitor ca și Evan, care dorește în continuare eliminarea oamenilor și care pare sărită de pe fix. Ea face tot posibilul să dea de urma supraviețuitorilor, folosindu-se de Evan pentru a ajunge la Cassie. Fiind fosta prietenă/iubită a lui Evan este de la sine înțeles că ea și Cassie nu vor fi cele mai bune prietene, însă mi se pare de-a dreptul ciudată tipa. Și ea merită o bătaie bună. De la mine. Gratis. :D

Un alt personaj nou este Razor, paznicul lui Ringer din tabără inamicului. Deși lucrează pentru tabăra adversă și Ringer nu se poate baza prea mult pe ajutorul lui, împreună descoperă foarte multe despre invazie și despre abilitățile lor. Cu siguranță a fost un rău necesar, iar informațiile obținute cred că vor fi extrem de importante pentru ceea ce urmează și pot fi ce avem nevoie pentru a ieși din groapă și pentru a învinge. Sper să se întâmple asta la un moment dat. Let’s kick some alian ass! :)

Deși îi lipsește acțiunea (știu că pare nașpa când spun asta), am găsit atât de multe lucruri care mi-au dat de gândit. Oare extratereștri chiar au ajuns pe Pământ sau doar au fost manipulați să creadă acest lucru și îi controlează de la distanță? Ar putea fi o manipulare a guvernului pentru a micșora nr populației…? Deși metodele mi se par inumane. Și dacă este vorba de extratereștri, de ce ar risca ei să se descarce într-un om și să riște să moară când ar putea să ne ucidă de la distanță foarte ușor? Care este scopul principal? Ce vor ei de fapt să realizeze? Chiar a fost nevoie să distrugă întreaga planetă? Acestea fiind spuse nici nu știu ce așteptări să am de la ultima carte, dar nici nu mai am răbdare până o să apară.

Dacă v-a plăcut primul volum cu siguranță o să vă placă și „Marea nesfârșită”. Vi-l recomand cu drag și aștept părerile voastre!

Le mulțumesc mult celor de la YoungArt pentru că mi-au oferit un exemplar al cărții pentru recenzare, în schimbul părerii mele sincere. Mai multe detalii pe pagina deFacebook Youngart.

Nota mea:

4 fluturași din 5

Citate:
* „Nu există speranță fără credință, nu există credință fără speranță, nu există dragoste fără încredere, nu există încredere fără dragoste. Elimină una dintre acestea și tot castelul omenesc de cărți de joc se prăbușește.”

* „Am ajuns să ne dezbrăcăm unul pe celălalt pentru că nu am avut de ales; să ții la pudoare în epoca Celorlalți e ca și cum ai sacrifica o capră sperând că asta o s-aducă ploaia.”

* „Era capodopera Celorlalți, magnum opus, trecutul și viitorul omenirii, ceea ce făcuseră și ceea ce promiseseră să facă; și am început să plâng. Am plâns pentru Megan și am plâns pentru mine și am plâns pentru fratele meu și am plâns pentru toți cei prea naivi sau ghinioniști care muriseră deja. ”

* „Nu Ceilalți au inventat moartea; ei doar au perfecționat-o. Au oferit morții un chip pe carene-au pus să-l privim în față, pentru că știau că era singura modalitate de a ne distruge. ”

* „- Asta e, a spus cu amărăciune. Plângi, Cassie. Plângi pentru ea. Plângi pentru toți copiii. Nu te pot auzi, nu te pot vedea și nu-și pot da seama cât de rău te simți, dar plângi pentru ei. Câte o lacrimă pentru fiecare dintre ei, un ocean întreg, plângi. Știi că am dreptate. Știi că nu am de ales. Și știi că și Ringer avea dreptate. E vorba despre riscuri. Și dacă o fetiță trebuie să moară pentru ca alți șase oameni să trăiască, înseamnă că ăsta e prețul. Ăsta e prețul.”

* „- Au făcut o greșeală majoră nemernicii ăia, a izbucnit el, pentru că nu au început prin a te ucide pe tine.
      – Benjamin Thomas Parish, ăsta a fost cel mai dulce și cel mai bizar compliment pe care mi l-a făcut cineva vreodată.”

Despre Rick Yancey:
Rick Yancey s-a născut pe 4 noiembrie 1961, la Miami, dar a crescut în Lakeland, Florida, alături de părinții săi adoptivi. A absolvit Roosevelt University și pentru o vreme a fost profesor de limba engleză și funcționar public. Din 2004 s-a dedicat în totalitate scrisului, publicând din 2001 până în prezent 13 romane și o carte de memorii. Cărțile sale s-au tradus în peste 20 de limbi și au obținut numeroase premii.

Al Cincilea Val, prima parte dintr-o trilogie despre supraviețuirea pământenilor în urma unei invazii extraordinare, este considerată de New York Times ca fiind una dintre cele mai bune cărți de ficțiune pentru copii și tineret din 2013.   

Plăcerea mea, filmul - Jessica Jones

Deși urmăresc mai bine de 10 seriale în același timp și îmi este greu uneori să țin pasul cu ele nu mă pot abține să nu încerc și ceva nou din când în când dacă mi se pare interesant. După ce am terminat primul sezon din Daredevil, noul serial produs de Netflix, și mi-a plăcut foarte mult, mi-am zis că trebuie să văd despre ce este vorba și în Jessica Jones, o altă producție de-a lor. Serialul are 13 episoade de aproximativ 50 de minute fiecare.

Cred că se înțelege de la sine că am o părere foarte bună despre serial din moment ce m-am decis să vi-l prezint și vouă. Nu știam nimic despre Jessica Jones înainte, dar am aflat apoi că personajul aparține de Marvel, ceea ce ne duce în sfera super-eroilor. Jessica nu este însă genul tipic de erou, din contră, ea are o personalitate dificilă și foarte multe defecte, dar are o inimă mare și niște abilități deosebite: în urma accidentului în care i-a murit întreaga familie ea a căpătat o forță supraomenească și în urma experiențelor sale și-a dezvoltat și niște instincte detective de excepție care îi sunt de mare ajutor pentru a supraviețui. 

Trebuie să fiu sinceră și să vă spun care este principalul motiv pentru care m-am apucat de serie: Krysten Ritter, cea care o interpretează pe Jessica. Am urmărit mai multe din filmele sale și pur și simplu o ador. Cred că se potrivește foarte bine în pielea Jessicăi și este foarte ușor să te vezi pui în locul ei din cauza felului în care este construit personajul. La prima vedere este doar o persoană care a trecut prin multe, care se luptă cu fantomele trecutului și încearcă să depășească fiecare obstacol care îi apare în cale, dar vom vedea că este mai mult decât atât.   

Acțiunea se petrece în New York, după era Răzbunătorilor, loc unde ea-și deschide o agenție de detectivi, o modalitate de a scăpa de probleme, dar se pare că problemele se țin scai de ea. Problema principală o reprezintă Kilgrave, un psihopat capabil să controleze mințile oamenilor, inclusiv pe Jessica. Este uimitor de ce este capabil acesta și modalitățile în care acționează pentru a-și atinge scopurile. Din punctul meu de vedere este unul dintre cele mai complexe personaje din serial și un personaj negativ extraordinar, iar rolul lui cu siguranță face totul mai interesant și mai palpitant. În ciuda terorii care te apasă atunci când îl urmărești ajungi la un moment când aproape îl înțelegi și speri să se schimbe. David Tennant a făcut cu siguranță o treabă foarte bună!

Un alt personaj fermecător este Luke Cage (Mike Colter), barmanul/ tipul dur cu pielea impenetrabilă care ne vrăjește de la prima apariție. Nu e de mirare că Jessica nu se poate ține departe de el, însă legătura dintre ei are la bază mai multe secrete... Mi-a plăcut mult interacțiunea dintre ei.

Nu o să uit nici de Trish Walker (Rachael Taylor), cea mai bună prietenă a Jessicăi, care a devenit una dintre preferatele mele. Într-o oarecare măsură ea însăși este un super-erou datorită bunătății sale și a dorinței de a-i ajuta pe cei din jur, calitate pe care o împarte cu Jessica. De asemenea știe să se lupte foarte bine și nu se dă înapoi de la nimic pentru a-i salva pe cei dragi.

Eu vă recomand cu mare drag serialul, sper să vă placă și dacă ați văzut vreun episod nu uitați să-mi spuneți părerea voastră într-un comentariu. Pe curând! Pupici! :*

Cartea Pricoliciului (O istorie secretă a Țării Vampirilor #1) de Adina Popescu

Synopsis:
Cartea Pricoliciului este cel dintâi volum al trilogiei fantastice O istorie secretă a Ţării Vampirilor, o serie ce îşi propune să salveze mituri şi personaje sortite să dispară, dacă nu sunt povestite.
Uitaţi de toată lumea, Greuceanu, Pipăruş-Petru, Sfânta Miercuri, Ileana Cosânzeana sau Zmeul Tase au o viaţă banală care numai de basm nu este. În Ţara Vampirilor, vampirii sunt scoşi în afara legii, Împăraţii confundă prezentul cu trecutul, iar Preşedintele e speriat de o carte cu pagini albe care-i ameninţă viitorul.
Într-o lume în care se face contrabandă cu Apă Vie şi nu mai există fericire până la adânci bătrâneţi, Pricoliciul a uitat cine este. Nevoit să-şi părăsească grota, porneşte la drum şi ajunge să fie implicat în poveştile altora – iar în cele din urmă descoperă că nu poate scăpa de Sfârşit decât dacă înţelege în ce măsură se întreţese povestea lui cu iţele Basmului.

Părerea mea:

Mi-au plăcut întotdeauna basmele, de când eram mică, de aceea am fost super încântată să încep această nouă serie scrisă de Adina Popescu, ce este inspirată din povești autentice românești. Mi s-a oferit astfel ocazia să mă avânt încă o dată în lumea fantastică a personajelor pe care am ajuns să le îndrăgesc atât de mult. Dar ce spuneți de copertă? Nu arată îmbietor? 

Când m-am apucat de citit nu știam prea multe și nici încotro se îndreaptă povestea, dar mi-am dat seama imediat că voi avea de-a face cu ceva mai mult decât un basm. Personajele noastre trăiesc laolaltă într-o lume în care basmul străvechi se împletește cu cel nou, unde încearcă din răsputeri să-și spună povestea pentru a nu fi date uitării, evitând Sfârșitul. Multe dintre lucrurile pe care le cunoșteam deja nu se mai aplică în acest univers, iar fiecare personaj suferă modificări ingenioase. Îi urmărim astfel la fiecare pas cum încearcă să se adapteze noilor situații, folosindu-se de metode simple cum ar fi căutarea unui nou loc de muncă. În această ipostază îl întâlnim pe Zmeul Tase care a devenit camionagiu pentru a-și câștiga existența, dar care râvnește în continuare după frumoasa Ileana Cosânzeana. Analizând povestea am putea spune că autoarea a găsit o modalitate foarte creativă de a combina lumea noastră cu cea de basm și funcționează de minune, deși se confruntă cu multe dintre problemele pe care le avem și noi. :D  

Personajul principal în acest prim volum este un pricolici, ultimul din neamul său, o făptură capabilă să-și schimbe forma și care este deseori asemănată cu un lup. Deoarece a avut o viață foarte lungă el și-a uitat povestea și se mulțumește să-și petreacă zilele ascuns în scorbura unui copac, solitar, departe de ochii lumii, asta până când observă schimbările ce au loc în jurul lui. Aceste semne le interpretează ca fiind aducătoare de vești rele, de aceea se hotărăște să pornească într-o călătorie de auto-descoperire, sperând în urma acesteia să primească răspunsurile la întrebările sale. Nu am mai citit nimic despre pricolici până acum, dar este cu siguranță preferatul meu și mă face să îmi doresc să am și eu unul pe lângă casă. :D

În afară de personajele menționate îi mai întâlnim pe Greuceanu, Pipăruș-Petru, Sfânta Miercuri, chiar și câțiva vampiri ce par a fi pe cale de dispariție. Ni se prezintă foarte multe detalii despre fiecare dintre acestea încât îmi este greu să îmi dau seama care este scopul final, însă cu siguranță îl aștept cu nerăbdare.

Cum mă așteptam, am fost plăcut impresionată de poveste deși începutul a fost puțin cam lent și mai greu de parcurs. A meritat însă răbdarea, deoarece povestea devine din ce în ce mai interesantă și pe parcurs devine mai alertă. Aceste informații au fost utile pentru a înțelege ițele ei încurcate și pentru a construi universul în care se desfășoară evenimentele. Atât de complexă mi se pare acțiunea și lumea creată încât abia aștept să văd cum se va închega totul. 

Acum că am terminat cartea abia aștept următoarele două volume și sunt foarte curioasă încotro se îndreaptă acțiunea și ce alte personaje vor mai apărea.

V-o recomand cu drag, în special dacă tânjiți după atmosfera copilăriei pe care numai un basm bun o poate reda.     

Mulțumesc frumos Editurii Art/Arthur pentru această carte. Țin să menționez că nu am fost în niciun fel influențată în aprecierea acestei cărți.
Dacă doriți mai multe detalii puteți intra pe pagina lor de Facebook. 

Nota mea:

4 fluturași din 5

Despre Adina Popescu:
Popescu s-a născut la 10 septembrie 1978, în Bucureşti. A absolvit Regie de Film, însă de la 18 ani a lucrat ca reporter şi jurnalist cultural, ulterior redactor, la Dilema veche.

Prima ei carte pentru copii, Doar un zbor în jurul lumii, a apărut în 1999. Interesată în primul rând de literatura pentru copii, a mai publicat Miriapodul hoinar şi alte poveşti, Mari poveşti româneşti pe înţelesul celor mici, Aventurile lui Doxi în benzi desenate, în colaborare cu Alexandru Ciubotariu, dar şi un Manual de şpagă în cadrul campaniei „Nu da şpagă“ (2001).

În 2015, a publicat Povestiri de pe Calea Moşilor, o carte iniţial destinată adulţilor, dar în ea s-au regăsit şi copiii dornici să descopere o maşină a timpului care să-i poarte în anii 1980.

Trilogia fantastică O istorie secretă a Ţării Vampirilor a câştigat în 2013 Marele Premiu al concursului de creaţie literară Trofeul Arthur. Adina a scris această carte în trei volume în aproape 10 ani, timp în care a mai scris despre bone, gunoieri, pescari, vecini care dau muzica prea tare, biciclişti, ambasadori, scriitori, ciobani şi alte reportaje narative, la graniţa cu ficţiunea.

FanDecor, site-ul iubitorilor de fantasy

Bună dragilor! 

Am menționat într-un clip anterior despre faptul că m-am mutat de la părinții mei, astfel că în ultimele luni am fost extrem de interesantă să îmi amenajez noul spațiu într-un mod care să mă reprezinte și care să mă facă să mă simt ca acasă. A fost o schimbare extrem de mare și am reușit într-un final să mă adaptez, însă pentru asta a fost nevoie să mă joc puțin de-a designerul. Poate ați zărit câte ceva în clipurile mele, dar sper ca la un moment dat să vă prezint și nebuniile pe care le-am adăugat în camera mea pentru a-i da un aer personal. 

Vreau să vă vorbesc astăzi despre un site despre care am aflat de curând și care se încadrează în această categorie, deoarece am descoperit aici o sumedenie de obiecte de decor pentru iubitorii de literatură fantasy ca și mine, dar nu numai. Mi-au plăcut atât de mult încât mă gândesc să pun mâna neapărat pe unele dintre ele. 

Site-ul se numește FanDecor și conține produse tematice de la artiști fantasy precum Anne Stokes, Amy Brown, Lisa Parker, Tom Wood, Linda M Jones, Luna Lakota etc. de care nu auzisem până acum, dar despre care am aflat curând că sunt foarte bine văzuți în vest. Producătorii sunt din Marea Britanie și nu mă miră deloc acest lucru dacă analizăm puțin mitologia acelor ținuturi și poveștile care s-au scris pe acolo. După experiența mea cu scriitori ca J. K. Rowling și Paul Cude am devenit o mare fană a dragonilor, de aceea mi-am propus să aduc acasă la mine ceva din această temă. Nu vi se par superbi?

Acestea fiind spuse trebuie neapărat să aruncați un ochi peste obiectele lor, fiindcă am fost plăcut surprinsă de atenția acordată detaliilor (solzii dragonilor, firele de păr din blana vârcolacilor, irisul ochilor, oasele craniilor, carnea zombi-ilor etc.), care se poate observa și în fotografiile 3D extrem de realiste. Este foarte ușor să te lași transportat spre altă lume. 

Pentru că entuziasmul meu nu se putea încheia decât printr-o colaborare de excepție, am primit cu această ocazie un cadou minunat de la cei de la FanDecor, o pernă deosebit de frumoasă cu imaginea Dragonkin creată de Anne Stokes (vezi poza de mai sus), care a devenit o importantă parte a decorului meu. Abia așteptam să ajungă la mine! Fața de pernă este detașabilă și este dintr-un material lucios și moale, asemănător satinului. O să revin și cu câteva fotografii să o vedeți mai bine. :D  
Nu știu ce vă transmite vouă, dar mie îmi amintește puțin de scenele din Game of Thrones, un serial care a devenit printre preferatele mele de când am început să citesc seria. 

Ce puteți găsi pe site? Orice îți dorește inima, de la suporturi de lumânări, figurine, plăci de perete create din polirășină turnată la rece și sculptate cu foarte mare măiestrie, bijuterii realizate din aliaj staniu-cupru de cea mai bună calitate, conform normelor Europene, casete, ceasuri, jurnale, chiar și arme decorative, toate având teme fantasy.

Și pentru că vreau să vă arăt și vouă cât de deosebit este acest site o să organizez împreună cu cei de la FanDecor un concurs pentru iubitorii literaturii și a decorului fantasy la care vom oferi un suport lateral de cărți - book end - Gardienii Osemintelor precum cel din imagine.

Sper din suflet să vă placă și o să revin curând cu o nouă postare unde o să primiți toate detaliile pentru a vă înscrie la acest concurs. 

Pentru mai multe informații și imagini puteți intra pe pagina de Facebook și pe canalul de Youtube.

Nu uitați să-mi spuneți părerile voastre despre site. Sunt foarte curioasă ce obiecte decorative v-ați achiziționa.
V-am pupat! 

Vampirul de pe Strada Sforii de Sergiu Someșan - Recenzie

Synopsis:
O serie de crime bizare zguduie din temelii liniștea Brașovului. Una după alta, trei tinere fete sunt ucise în centrul orașului, pe Strada Sforii, cea mai îngustă stradelă din estul Europei. Toate au fost omorâte în același fel: mușcate de gât și abandonate pe stradă. Cât erau în viață, pe cele trei fete le lega un singur punct comun: toate fuseseră virgine. Să fie vorba de un vampir? Sau este mâna unui ucigaș cu sânge rece care se ascunde sub masca unui vampir pentru a încurca urmele ce duc spre el? Criminaliștii din Brașov, ajutați de un ciudat trio de detectivi veniți din București, vor încerca din răsputeri să dea de capătul acestor întâmplări misterioase. Dacă vor izbuti sau nu, veți afla citind una din cele mai complexe narațiuni polițiste scrise la noi în ultimele decenii!

Părerea mea:
Acum câteva luni am primit un colet plin de cărți de la autorul Sergiu Someșan (Mulțumesc frumos! :D) și printre acestea am găsit și Vampirul de pe Strada Sforii, cea mai recentă publicație a dumnealui. A fost necesar pentru mine să încep cu aceasta, deoarece m-a intrigat subiectul abordat, iar coperta a constituit un imbold important. Nu vi se pare minunată?

Cartea se încadrează în genul polițist și are la bază niște crime ciudate ce se petrec în Brașov, pe celebra Stradă a Sforii. Aceste crime sunt ciudate prin particularitatea victimelor, care sunt fete tinere, virgine, golite de sânge. Este de la sine înțeles de ce criminalul este comparat cu un vampir, mai ales când acestea prezintă urme de mușcături la nivelul gâtului, iar indiciile nu se încheie aici. 

Pornim astfel pe urmele criminalului împreună cu subinspectorul Dăciulescu Alina, comisarul Câmpeanu și echipa lor, care împart sarcinile pentru a rezolva cazul cât mai repede. Aflăm din ce în ce mai multe despre victime, dar și despre obiectele găsite la locul crimei, obiecte care ar trebui să ne învețe mai multe despre creatorul lor. 

Pe lângă echipa de la Brașov de specialiști veniți pentru elucidarea misterului, intră în acțiune trio-ul de la București: Pisica, Malamutul și Spiridon, care au un rol important prin metodele lor nu tocmai convenționale. Pisica și Malamutul au fost personajele mele preferate, atât pentru utilitatea lor ca echipă, cât și ca individualități.  

Mi-a plăcut mult acțiunea în sine și felul în care indiciile sunt puse la final cap la cap, fiindcă am fost plăcut surprinsă. Deși nu am citit decât o carte a Agathei Christi vreau să spun că mi s-au părut asemănătoare cele două stiluri de scris, ceea ce m-a bucurat. De asemenea, am apreciat mult locurile descrise în carte, din moment ce sunt din Brașov și îmi sunt cunoscute. Uneori am avut impresia că evenimentele au avut loc cu adevărat, iar cei apropiați m-au tot întrebat dacă se bazează pe fapte reale. :D

Singurul lucru pe care mi l-am dorit la final a fost încă vreo 50-100 pagini, deoarece nu voiam să părăsesc acest univers cunoscut, dar în același timp plin de mister. Cu siguranță aș mai citi alte aventuri ale trio-ului și sper că voi avea această ocazie!  

Vă recomand cu drag cartea și vă invit și pe voi să descoperiți criminalul și să aflați dacă este vampir sau nu. :P

Nota mea:

4,5 fluturași din 5

Recenzie video: 

Despre Sergiu Someșan:

Sergiu Somesan s-a născut pe 8 decembrie 1954 în orașul Reghin, Județul Mureș, România.

A urmat școala primară în Teaca, județul Bistrița-Năsăud și în Codlea, județul Brașov. Liceul l-a început în Codlea și l-a terminat la Petroșani, unde a urmat trei ani cursurile Institutului de Mine din Petroșani.

Între 1972 și 1990 a ocupat mai multe funcții, în cele mai diverse domenii: – topograf la Mina Dalja în Petroșani , merceolog, tehnician, armurier, electronist, instructor la un club de radioamantori, profesor suplinitor (limba și literatura Română), director la Casa de Cultura a Sindicatelor din Codlea. Sergiu Someșan afirmă despre această perioadă a vieții sale ca fiind foarte importantă în formarea sa ca scriitor și că în proza sa se regăsește experiența acumulată în acești ani “de căutare”.

Din 1990 până în anul 2000 a ocupat mai multe funcții în administrația publică locală, în cadrul Primăriei Municipiului Codlea.

Recenzie "Al cincilea val" de Rick Yancey (Al cincilea val #1)

Synopsis: 
O invazie extraterestră distruge omenirea în patru Valuri succesive de nenorociri. Dar Al Cincilea Val este cel mai periculos, pentru că de data asta puţinii pământeni rămaşi în viaţă nu ştiu nici măcar ce îi ameninţă, cu atât mai puţin cum să înfrunte pericolul. Cassie, o adolescentă curajoasă de 16 ani, are o singură dorinţă: să îşi salveze frăţiorul – iar pentru asta nu se dă în lături de la nimic. 

Înaintea atacului, Ben Parish era un băiat obişnuit, dintr-un liceu obişnuit. Acum este soldat şi se vede obligat să aleagă între a avea încredere şi a deznădăjdui, între a se supune şi a se răzvrăti, între a-şi face datoria şi a-şi salva prietenii, între viaţă şi moarte.

Părerea mea:
Nu am citit foarte multe cărți despre extratereștri, dar când am început cartea avem deja câteva idei despre cum va evolua povestea. Totuși m-am înșelat, deoarece invazia extraterestră pe care ne-o descrie Rick Yancey este diferită de ceea ce am mai întâlnit până acum. Aceștia distrug tot ceea ce pot, cu o cruzime care este greu de înțeles, însă nu ne putem manifesta indignarea cu adevărat fiindcă ei nu se arată, iar singura dovadă a invaziei lor este nava cu care au ajuns ei pe Pământ. Ciudat, nu?

După cum puteți vedea din descriere există 4 valuri succesive în care omenirea are de suferit, în care peste 95% din populația globului și-a pierdut viața în diverse moduri. În câteva zile oamenii ajung din nou în Epoca de piatră, când toată tehnologia de care dispun nu îi mai ajută. Chiar dacă șansele unui asemenea eveniment sunt infime, este imposibil să nu te gândești cât de vulnerabili putem deveni în cazul unor catastrofe. Primul meu impuls a fost să învăț să aprind focul prin metode rudimentare și alte trucuri care m-ar ajuta să supraviețuiesc unor situații extreme, din moment ce nu am fost în armată și știu că nu m-aș descurca prea bine.   

Personajul nostru principal este Cassie (Cassiopeia) Sullivan, o adolescentă ce trece prin toate nenorocirile și supraviețuiește alături de tatăl și fratele său, până când extratereștri lovesc din nou. După ce și-a pierdut mama în urma molimei viața ei este dată peste cap și este nevoită să renunțe la adolescență și să se axeze pe probleme mult prea complicate pentru o persoană atât de tânără. Cel mai mult apreciez la ea curajul cu care depășește fiecare încercare și cu care își înfruntă adversarii, în ciuda șanselor care sunt împotriva ei. Ea este dispusă să facă orice, chiar și imposibilul să își recupereze fratele din mâinile inamicilor.

Puțin câte puțin Cassie ne povestește ce s-a întâmplat de la prima apariție a navei și până a început atacul, precum și despre viața ei normală de dinainte. Astfel ne atașăm de Sammy, frățiorul ei, și suntem intrigați de pasiunea ei pentru Ben Parish, un tip de la liceu pe care îl plăcea și căruia nu a apucat să-i mărturisească sentimentele.

Un alt personaj important pentru Cassie este tatăl său, pe care l-am admirat enorm de mult pentru toate lecțiile pe care i le-a oferit, pentru exemplul pe care îl dă și pentru inteligența și tăria lui de caracter. Datorită lui Cassie va deveni o provocare pentru extratereștri și le va arată ce înseamnă să fii om.

O să vorbesc puțin și despre Evan Walker, tipul care o salvează pe Cassie și de care ea se apropie foarte mult, dar care are niște secrete periculoase ce vor schimba regulile jocului. Mi-a plăcut de el, însă din punctul meu de vedere Cassie își pierde prea repede capul în preajma lui și îmi dă impresia că și-a aruncat pe geam toată experiența pe care a acumulat-o și toate învățăturile tatălui ei.     

Cartea este împărțită în XIII părți și 91 capitole destul de scurte, în care se schimbă de mai multe ori punctul de vedere. Scriitura autorului este plină de emoție și reușește să transmită durerea omenirii în ceea ce privește finalul pregătit de extratereștri. La început povestea este lentă, dar apoi devine incitantă, plină de răsturnări de situație și suspans, iar finalul este perfect direcției în care se îndreaptă acțiunea.

Recomand cartea celor care apreciază genul SF, dar nu în stilul clasic, ci cu elemente distopice, o poveste post-apocaliptică plină de suferință și încercări. 

Voi ați citit-o? Cum vi s-a părut? 

Mulțumesc frumos Editurii Art pentru că mi-a oferit un exemplar al cărții pentru recenzare în schimbul părerii mele sincere. Mai multe detalii pe pagina de Facebook Youngart.

Nota mea:

Great book! You need to read it.

Citate:
" Zumzetul a dispărut. 
Știți Zumzetul de care vorbesc.
Dacă n-ați crescut pe vârful unui munte sau n-ați trăit toată viața într-o peșteră, Zumzetul a fost mereu în jurul vostru. Asta era viața. Era marea în care înotăm cu toții. Zgomotul constant al tuturor lucrurilor pe care le-am construit ca să ne facă viața mai puțin plictisitoare. Cântecul mecanic. Simfonia electrică. Zumzetul tuturor lucrurilor noastre și al nostru, al tuturor. 
S-a dus. " 

" Cea mai frumoasă parte a zilei. 
 Acele câteva secunde în care eşti treaz, dar ai mintea goală. Nu-ţi aminteşti unde te afli, ce eşti acum, ce ai fost înainte. Doar respiraţia şi bătaia inimii şi sângele-n mişcare. E ca şi cum ai fi din nou în pântecul mamei. Pacea vidului."

" Nu voiam decât să mă întorc la tata.
 Tata avea sa rezolve tot. 
 Pentru că asta fac tații. Rezolvă. "

" Poate sunt eu ultima, dar sunt cea care stă în picioare. Sunt cea care se întoarce să dea piept cu vânătorul fără chip din pădure, pe o autostradă pustie. Nu sunt cea care fuge, nu sunt cea care rămâne, sunt cea care înfruntă.
 Pentru că dacă sunt într-adevăr ultima, atunci eu sunt omenirea.
 Și dacă ăsta e ultimul război al omenirii, atunci eu sunt câmpul de bătălie. "

" Noi suntem cei morți. Nu mai exista nicio altă categorie acum. Cei morți-în-trecut și cei morți-în-viitor. Cadavre și viitoare cadavre. "

Despre Rick Yancey:
Rick is a native Floridian and a graduate of Roosevelt University in Chicago. He earned a B.A. in English which he put to use as a field officer for the Internal Revenue Service. Inspired and encouraged by his wife, he decided his degree might also be useful in writing books and in 2004 he began writing full-time.

Since then he has launched two critically acclaimed series: The Extraordinary Adventures of Alfred Kropp, for young readers, and The Highly Effective Detective, for adults. Both books are set in Knoxville, Tennessee, where Rick lived for ten years before returning to Florida.

Recenzie ”P.S. Te iubesc” by Cecelia Ahern + Film

Synopsis:
Holly nu poate trăi fără soţul ei Gerry, până în ziua în care este nevoită. Ei erau genul de cuplu tânăr care îşi terminau frazele unul celuilalt. Când Gerry cedează în faţa unei boli terminale şi moare, Holly acum la vârsta de 30 de ani îşi pierde pofta de viaţă, incapabilă să îşi revină. Însă, cu ajutorul unor scrisori lăsate de soţul său înainte să moară şi a insistenţelor familiei sa excentrice şi a prietenilor, ea învaţă să râdă, să îşi învingă temerile şi să descopere o lume care nu ştia că există. 

Un roman încântător cu recurs între generaţii ce apare odată la foarte mult timp, P.S. Te iubesc este o captivantă scrisoare de dragoste pentru lume!

Părerea mea:
Una dintre cele mai frumoase povești despre dragoste pe care le-am citit. Subiectul este dulce-acrișor și ne prezintă o dragoste care depășește orice bariere, inclusiv cel existențial. Gerry, soțul lui Holly, îi lasă înainte să moară 10 scrisori pentru fiecare lună următoare a anului respectiv pentru a o ajută să se obișnuiască cu această pierdere și să meargă mai departe. 

Astfel, pe parcursul cărții o urmărim pe Holly în momentele dificile prin care trece de la moartea soțului său. În scrisorile lui, Gerry îi oferă sfaturi pas cu pas, deoarece el o cunoaște cel mai bine și știe cum să o ajute să iasă din depresie. Mi-a plăcut schimbul  extrem de amuzant de replici și istoria lor împreună. Felul în care se completează unul pe altul m-a emoționat enorm de mult.

Am fost încercată de numeroase sentimente, nu știam când să râd și când să plâng, pentru că totul se împletește foarte frumos. E de la sine înțeles că l-am adorat pe Gerry, este un bărbat deosebit de la care avem foarte multe de învățat, lucru pe care îl pot spune și despre Holly. Chiar dacă povestea începe într-un moment de suferință, vom observa cum viața lui Holly se transformă și va deveni o persoană mai puternică în urma acestuia.  

Mi-a plăcut mult stilul autoarei, reușește să descrie foarte bine stările prin care trec personajele și am simțit durerea protagonistei noastre ca și cum ar fi fost a mea. Un alt lucru interesant de urmărit este relația dintre Holly și mama sa, care într-o oarecare măsură o înțelege și încearcă să îi fie alături, deși au păreri diferite despre viață. Alături îi sunt și prietenii, care nu o lasă să fie singură în casa care îi amintește la fiecare pas de Gerry.

Per total este o carte frumoasă, care ne oferă lecții despre pierderea persoanei iubite, depășirea problemelor și importanța familiei și a prietenilor, de aceea v-o recomand cu drag.

Voi ați citit-o? Cum vi s-a părut?

Nota mea:

Great book! You need to read it.

Despre Cecelia Ahern:
Cecelia Ahern a scris romanul său de debut, PS. Te iubesc când avea 21 de ani. Acesta a fost publicat în 2004, fiind bestsellerul nr. 1 în Irlanda pentru 19 săptămâni şi vândut în peste 40 de ţări. Cartea a fost adaptată în Statele Unite în regia lui Richard LaGravenese şi avându-i ca protagonişti pe Hilary Swank şi Gerard Butler în anul 2007.

A doua cartea a sa, Love, Rosie a câştigat premiul german CORINE în 2005. Ea a contribuit cu povestiri scurte pentru cărţi de caritate şi a fost de asemenea co-creator şi producător al comediei Samantha Who? redată de ABC.

Alte lucrări ale sale includ If You Could See Me Now (Prieteni nevăzuţi), A Place Called Here (Dispăruţi fără urmă) Thanks for the Memories (Mulţumesc pentru amintiri) The Gift (Cadoul), The Book of Tomorrow (Cartea Viitorului).

Ecranizarea:
Personajele au fost destul de bine alese, deși nu mi-a plăcut extrem de mult de Holly. Din punctul meu de vedere Gerard Butler a fost minunat ca Gerry. Mi-ar fi plăcut să fie prezent pentru o mai lungă perioadă de timp pentru că scenele dintre el și Hilary au fost superbe. Trebuie să menționez că multe aspecte din carte au fost schimbate, dar per total mi s-a părut un film bun, foarte emoționant și îl recomand.

Recenzie „Orașul Sufletelor Pierdute” de Cassandra Clare (Instrumente Mortale #5)

Synopsis:
Întunericul amenință să îi înghită pe vânătorii de umbre.

Există vreun preț prea mare de plătit, chiar și pentru dragoste?

Când Jace și Clary se întâlnesc din nou, Clary este îngrozită să afle că magia demonului Lilith l-a legat pe iubitul său Jace de maleficul ei frate Sebastian. Jace se află acum în slujba răului. Conclavul este hotărât să îl distrugă pe Sebastian, dar nu există nicio modalitate de a face rău unuia fără a-l răni pe celălalt. În vreme ce Alec, Magnus, Simon și Isabelle negociază cu elfii luminii, cu demoni și cu nemiloasele Surori de Fier pentru a încerca să-l salveze pe Jace, Clary joacă și ea un joc periculos.

Eșecul ar însemna nu doar pierderea propriei vieți, ci și a sufletului lui Jace. Clary este dispusă să facă orice pentru Jace, dar poate să mai aibă încredere în el?


Sau este cu adevărat pierdut?

Părerea mea:
Dacă sunteți un cititor înrăit atunci înțelegeți motivul pentru care am așteptat atâta timp să continui seria. Urăsc să fiu întreruptă într-un moment de cumpănă și acest lucru se întâmplă des în seriile pe care am avut ocazia să le citesc. E ceva de înțeles, dar eu nu am răbdare să aștept următorul volum (1-2 ani până apare în țara de origine și apoi alți ani până să se traducă la noi). E prea mult pentru mine, de aceea practic un nou obicei: aștept să apară ultimul volum, al șaselea aici, și abia apoi mă apuc de citit. 

Pentru cei care ați citit volumul 4 știți că s-a terminat cu un cliffhanger, așa că am profitat de faptul ca aveam cartea și nu m-am oprit acolo. Hi hi hi... Jace este în continuare dispărut și Clary este deosebit de supărată când cei din Conclav hotărăsc că nu mai reprezintă o prioritate să îl găsească. Dar când a fost asta un impediment pentru Clary care face întotdeauna ce îi trece prin cap? Ea este capabilă și să facă un pact cu diavolul pentru a-l salva pe Jace (nu este nevoie de asta, dar pe aproape), ca mai apoi să descopere că iubitul său nu este nici pe departe prizonier cum se aștepta. 

Atunci când aceasta decide să plece în căutarea lui Jace îi cere ajutorului lui Simon și folosindu-se de două inele magice create de elfi pe care le „împrumută”de la Institut, ei reușesc să comunice fără ca Sebastian să își dea seama. În compania celor doi băieți, Clary începe să învețe mai multe despre fratele său și o parte din ea își dorește să poată trăi împreună ca o familie, însă experimentele lui Valentine l-au transformat într-o persoană foarte întunecată, care nu poate fi salvată. Sentimentele lui Jace pentru Clary nu par a fi atenuate, dar influența lui Sebastian se observă aproape în fiecare gest și cel mai ciudat era faptul că pare de acord cu planul pe care acesta îl pune la cale.

Legătura creată între Sebastian și Jace mi s-a părut o schimbare impresionantă, bine venită, care m-a făcut să mă întorc la părerea inițială despre serie. Nici măcar Clary nu înțelege în ce constă această legătură, dar cu siguranță noului Jace îi lipsește încăpățânarea, hotărârea și puterea de decizie de altădată. Mi-a plăcut acest Jace mai mult ca niciodată și de asemenea m-am trezit sperând la un happy-ending pentru Sebastian, deși asta ar însemna ori imposibilul - ca el să se schimbe, ori să învingă răul - care ar fi un dezastru. 

Simon îmi este din ce în ce mai simpatic pentru că se maturizează mult și faptul că ajută la transformarea lui Isabelle prin sentimentele pe care le au unul pentru altul. Aceasta devine mai sensibilă și mai umană, exact cum ar trebui să fie o adolescentă și uită pentru moment că pe umerii săi se află atâta presiune din partea lumii în care trăiește.
Alec și Magnus au din nou probleme, iar asta îi debusolează pe amândoi. Magnus rămâne în continuare preferatul meu și în acest volum aflăm mai multe despre trecutul lui și chiar și eu care nu am citit „Dispozitive infernale” am putut observa că se face referire la personajele din această serie. Cu siguranță acum vreau să o citesc...

De data asta nu am simțit nevoia să închid cartea, iar conflictele apărute m-au pus pe jar, m-au făcut să râd și să plâng fără prea mare greutate. Am avut dreptate când spuneam că volumul anterior a fost o premisă pentru evenimente mărețe pregătite de Cassandra Clare. Acum se insistă pe definirea personajelor și descoperim că sunt mai complexe decât ne așteptam, lucru care m-a bucurat mult. Ne dăm seama că există două fețe ale aceleiași monede și că din când în când nu te poți abține să îți placă de personajul negativ, indiferent cât de malefic este există ceva care te ia prin surprindere când te aștepți mai puțin.

Stilul de scris este cel obișnuit, ușor de parcurs, dar care are suficiente detalii pentru ca acțiunea să pară vie. Dialogurile mi s-au părut foarte inteligente și uneori extrem de amuzante, mult așteptate după depresia din cartea anterioară. 

Per final mi-a plăcut mult și o recomand celor care din anumite motive au abandonat seria (It gets better) și celor care sunt în căutarea unei serii cu aventuri.    

Nu uitați să îmi spuneți părerea voastră dacă ați citit cartea sau dacă ați fi interesați să o citiți.

Pupici! :*

Nota mea:

Great book! You need to read it.

Citate:

„ Ea începu să-i explice, dar nici nu ajunse la sfârșitul descrierii, când Simon o întrerupse, vorbind tare de data asta.

- Nu. În niciun caz.

- Simon, zise ea. E un plan foarte bun.

-(...) Planul ăsta?

-Da.

- Nu, zise el. Nu, nu e bun.

Clary se lăsă pe speteaza banchetei.

- Nu te încăpățâna să spui numai nu.

- Planul ăsta mă implică pe mine! Pot să spun "nu". Nu.

- Simon...

Simon bătu cu palma în locul de alături, de parcă ar fi stat cineva acolo.

- Dă-mi voie să te prezint bunului meu prieten NU.

- Poate cădem la o înțelegere, sugeră ea, luând o mușcătură din plăcintă.

- Nu.

- SIMON.

- "Nu" e un cuvânt magic, îi spuse el. Uite cum funcționează. Tu spui: "Simon, am un plan smintit, sinucigaș. Ți-ar plăcea să-l pun în aplicare?" Iar eu spun: "Ei bine, nu. ”

„ Clary se strecură lângă el în pat și luă o pernă în brațe.
 - Vampirul tău interior e diferit de ... vampirul exterior?
 - Absolut. El vrea să port tricouri scurte, cu buricul la vedere, și o pălărie de fetru. Iar eu mă împotrivesc.

Clary zâmbi slab.

- Deci vampirul tău interior e Magnus? ”

„ - Nu credeam că mă plăceai cine știe ce. Și nu credeam că o descriere în detaliu despre toate lucrurile pe care voiam să ți le fac, servită în fața unui public, ar fi fost potrivită ca să-ți schimbi părerea.

- Nu credeai că te plăceam pe tine? spuse ea și vocea i se ridică, neîncrezătoare. Jace, când nu te-a plăcut pe tine vreodată o fată?

El ridică din umeri.

- Fără îndoială, casele de nebuni din lume sunt pline cu femei nefericite care n-au izbutit să-mi vadă farmecul. ”

„ - Știi, chiar mi-a fost dor de tine.

- Vrei să spui că n-ai fost cu Sebastian la întâlniri romantice cât ai fost departe de mine?

- Am încercat, zise Jace, dar oricât de mult l-ai face să bea, tot nu se lasă. ”

„ Dacă nu pot urni Cerul, atunci voi ridica Iadul. ”

Despre Cassandra Clare:
CASSANDRA CLARE s-a născut la Teheran, în Iran, din părinţi americani. O mare parte din copilărie şi-a petrecut-o călătorind; până să împlinească zece ani, a locuit în Anglia, Franţa şi Elveţia. Cum familia ei se muta frecvent, cărţile au fost prietenii ei cei mai buni – nu mergea nicăieri fără să aibă cu ea o carte. După încheierea studiilor, Cassie a locuit la Los Angeles şi New York, unde a lucrat la diverse reviste. În 2004, inspirată de peisajul urban al Manhattanului, locul ei favorit, a început să scrie Orasul Oaselor, acesta fiind romanul ei de debut. Pentru mai multe informatii, vizitaţi site-ul autoarei: www.cassandraclare.com.