Recenzie „Îți amintești de mine?” de Sophie Kinsella

  

Sinopsis:

Varianta modernă a basmului Cenușăreasa! 

„Îți amintești de mine?” este una dintre cele mai reușite parodii ale „vieții de lux, la înălțime”. Eroina romanului, Lexi Smart, se trezește într‑un spital londonez și are o mare surpriză. Dinții ei sunt perfecți. Corpul ei, la fel. Are o geantă Louis Vuitton. Abia scăpată dintr‑un accident de mașină (cu propriul Mercedes), și‑a pierdut o bucată consistentă de memorie, mai precis trei ani, și este pe cale să afle cât de mult s‑au schimbat lucrurile între timp. Cumva, Lexi a reușit să ajungă dintr‑o fată muncitoare de 25 de ani o mare afaceristă de 28, care locuiește într‑un penthouse superb, are o asistentă personală de shopping, un grup de noi prieteni fermecători și urmează o dietă fără carbohidrați. Și de unde a apărut oare acest soț chipeș, care se pare ca mai e și milionar? Deși mintea i‑a rămas cu trei ani în trecut, Lexi e hotărâtă să accepte această minunată lume nouă și să fie... cine pare a fi. Desigur, până când apare în scenă și un amant! 


„O carte minunată, plină de umor, dar și de lacrimi. Sophie Kinsella reușește să transforme un accident soldat cu pierderea memoriei într-o poveste înviorător de amuzantă.” (USA Today)

Părerea mea: 
Zilele trecute am cumpărat cartea asta și să fiu sinceră primul lucru care mi-a atras atenția a fost coperta. E super cute și îți dă o stare de bună dispoziție. Nu vi se pare? De la Sophie Kinsella am mai citit acum ceva timp o carte (Supermenajera) care mi-a plăcut în mare parte, așa că eram familiară cu stilul ei. Pentru mine vara este anotimpul perfect pentru chick-lit și luând în considerare asta și prețul redus nu m-am putut abține să nu o iau. 

Totuși nu mă așteptam să îmi placă atât de mult cartea, fiindcă a început ca o poveste clișeică și credeam că aveam toate răspunsurile înainte să trec de primele capitole. Firul narațiunii m-a luat însă prin surprindere, la fel și Lexi, personajul principal care este poate fi ușor confundată cu una dintre noi. Povestea poate fi într-adevăr comparată cu cea a unei Cenușărese moderne pentru că la prima vedere aceasta primește peste noapte tot ceea ce și-a dorit, dar de fapt ea a muncit pentru acele lucruri în ultimii trei ani și nu își amintește din cauza unui accident de mașină. 

Am citit cartea în engleză și m-a surprins lejeritatea cu care am parcurs-o, fiind scrisă într-un mod atrăgător, palpitant și amuzant pe alocuri. Acțiunile lui Lexi sunt calculate la fiecare pas și încearcă să se adapteze la noua viață pe care nu o cunoaște. Ea se străduiește să devină persoana sofisticată, atletică, dură despre care vorbește toată lumea, inclusiv frumosul și necunoscutul ei soț. Deși lucrurile par perfecte, curând Lexi realizează că acestea nu îi oferă nicio bucurie: nici casa luxoasă în care locuiește, unde se teme să nu murdărească sau să spargă ceva, nici soțul ei atent și aparent romantic care este nepăsător în ceea ce privesc problemele importante cu care ea se confruntă. Soțul ei mi s-a părut unul dintre cele mai plictisitoare și frustrante personaje despre care am citit în ultima vreme. Părerile stupide și indiferența lui m-au enervat la culme de multe ori, dar asta nu m-a făcut decât să îl apreciez pe Jon (amantul :P ) mai mult. Ghinionul lui!

A fost interesantă ideea acestei amnezii și modul în care autoarea a pus în antiteză cele două „realități” din viața lui Lexi: prima, cea pe care ea și-o amintește și cealaltă în care trăiește în prezent și care îi oferă surprize la fiecare pas. Deși ea are impresia că s-a schimbat la 180 de grade, dorințele sale au rămas aceleași și va lupta împotriva morilor de vânt pentru a-și susține prietenii și convingerile personale, motiv pentru care o admir foarte mult.

Relația cu mama sa mi s-a părut foarte ciudată, în special adorația mamei ei pentru căței, în timp ce lipsea aproape cu desăvârșire grija pentru fiicele sale. Sora mai mică a lui Lexi nu a fost prezentă foarte mult în roman, dar mi s-a părut drăguță, nebunatică și foarte haioasă.

În ceea ce privește așa-zisul amant, Jon (care by the way este un arhitect foarte mișto), mi-a plăcut că s-a folosit de rațiune și nu s-a mai aruncat cu capul înainte. De data aceasta, ea alege să acționeze corect și să nu își înșele soțul, iar fiecare decizie e luată cu atenție și exact cum ar trebui.

Per total a fost o poveste foarte frumoasă despre prietenie, dragoste, adevărate valori și aspecte importante pe care ar trebui să le prețuim în viața noastră. Și mai presus de toate, o lecție în care este clar că banii nu aduc fericirea.   

Great book! You need to read it.

Despre Sophie Kinsella:
Sophie Kinsella s-a născut în 1969, la Londra. A studiat științele politice, filozofia și economia la Oxford și a lucrat ca ziaristă specializată în domeniul financiar, însă succesul romanului ei de debut a convins-o să se dedice în exclusivitate scrisului. La Editura Polirom au apărut: La cumpărături în rochie de mireasă (2005), Poți să ții un secret? (2006), La cumpărături cu sora mea (2006), Goana după cumpărături la New York (2007), Mă dau în vânt după cumpărături (2006), Supermenajera (2007), La cumpărături cu bebe (2008),
Îți amintești de mine? (2008), Fata fantomă (2009), La cumpărături cu Minnie (2010), Am numărul tău (2012).

Summer TBR | 2015

Planuri literare pentru vacanță. Voi ce mai citiți? 

Enjoy!

                                      - D.

Summer love - Partea 1

  - Dă-mi şi mie loţiunea de plajă, i-a spus Christie prietenei sale. 
  - Sigur.  

   Ritualul era acelaşi în fiecare dimineaţă de când au ajuns la mare. Se trezeau devreme, apoi leneveau ore întregi la soare pentru a prinde bronzul roşu-arămiu de la zâmbitorul soare. Era prima dată când cele trei prietene veneau împreună, însoţite desigur de iubiţii lor, în timp ce cea de a treia era liberă ca pasărea cerului. Dacă fetele erau mulţumite să se bronzeze, băieţii îşi petreceau fiecare minut fugărind valuri uriaşe fără a le acorda prea multă atenţie. Acest lucru însă nu le deranja deloc şi profitau de moment purtând discuţii cât se poate de interesante. Fie că era vorba de noul tip care o privea intens pe Natalie, fie de noile planuri pentru seară, totul era planificat cu atenţie şi erau foarte încântate de felul în care decurgea vacanţa lor departe de casă. 

   Christie era o pitică de 1,60 m, cu părul blond tuns bob, ce îi încadra pomeţii şi îi avantaja trăsăturile delicate ale chipului. Obrajii ei erau roşii datorită căldurii şi făceau ca ochii săi căprui ce nu scăpau nimic din vedere să iasă în evidenţă. În schimb, Jane era o brunetă cu părul lung ce îi acoperea în întregime sânii atunci când îl avea desprins. Acum însă era strâns într-un coc neglijent pentru a-l feri de razele dăunătoare ale soarelui. Totuşi, nu părul acesta bogat reprezenta mândria ei, ci ochii săi albaştri moşteniţi de la mama sa ce trădau o frumuseţe răpitoare, dar şi o inteligenţă deosebită. Apoi mai era Natalie, o roşcată tunsă scurt, aproape băieţeşte, care te dădea gata cu râsul ei molipsitor şi cu simţul dezvoltat al umorului. Ea era cea mai înaltă dintre cele trei şi cea care nu avea încă prieten din propria decizie, nu pentru că ar fi dus lipsă de pretendenţi. 

   După ce s-au încins bine la soare cele trei prietene s-au gândit că nu le-ar strica să facă o baie în mare. Era plăcut să te laşi în voia valurilor, plutind în neştiire. Băieţii încă se jucau, asemeni unor delfini şi cu fiecare săritură erau mai entuziaşti, de aceea Christie, Jane şi Natalie nu au pornit în direcţia lor, ci au ales să înoate în apropiere. 

  - Nu-mi vine să cred cât de tare ţi s-a deschis părul, Chris! rosti Natalie puţin geloasă pe blondul acesteia. Roşcatul meu nu este deloc spectaculos pe timpul verii şi se usucă dacă nu folosesc balsam. Sper să reziste mai bine acum dacă l-am tuns. 
  - Te înţeles perfect, a spus şi Jane, atingându-şi gânditoare cocul ce îi menţinea părul lung departe de efectul nociv al apei sărate. Cel puţin cât era cu putinţă, deoarece Jane avea o plăcere deosebită să înoate. 
  - Ştii, Nat, sper că ai observat privirile tipului de pe plajă. Este chiar simpatic când încearcă să-ţi atragă atenţia. Pun pariu că toate cascadoriile sunt pentru tine. Până şi prietenii lui râd de felul în care se comportă. Trebuie să îi dai o şansă. 
   Aceasta era Christie care încerca mereu să facă pe Cupidon cu prietena ei. Norocul ei că era cu picioarele pe pământ.
  - Nu am venit la mare să îmi fac lipeala cu un băiat care probabil locuieşte la celălalt capăt al ţării. O fi el drăguţ, dar nu vreau să îmi pierd timpul aiurea. Dacă încep să-l plac? Nu vreau să îmi asum acest risc.           
  - Nu fi prostuţă şi dă-i o şansă! Cred că nu vei reuşi oricum să-l eviţi din moment ce Dean şi Paul deja se simt în largul lor alături de el. Chiar vrei să regreţi că ai pierdut această oportunitate?
  - Off, fetelor! Sunteţi de groază. 
  - Poţi să ne mulţumeşti mai târziu.
  - Sau nu. 
   Dar fiecare poveste de dragoste trebuie să înceapă undeva...   

 - va continua -