Atentie, se canta! Lucy Hale - Bless Myself

Abia acum am descoperit aceasta superba melodie cantata chiar de cea care joaca rolul Ariei Montgomery, Lucy Hale, pentru noul film, The Cinderella Story.

Nota: 4/5

 Deci ce parere aveti? 

Rubrici noi!

   De astazi am de gand sa infiintez cateva rubrici noi pentru voi:

1. Atentie, se canta! - unde voi posta melodii pe care le indragesc si cu o anumita semnificatie;
2. Viata in imagini - cateva poze facute de mine;
3. Placerea mea - filmul - va voi prezenta seriale si filme pe care le indragesc.

Sper sa va placa. Pupici.

  

Partea a 22 - a

   Intr-adevar, ei erau. Ochii imi erau deja umeziti in clipa in care mama alerga sper mine si ma lua in brate. Cu siguranta nu intelegea prea bine ce se petrecuse in tot acest timp in care lipsisem de acasa, dar o recunoscuse pe Elena si cred era mai linistita ca era langa mine acum. Tata isi exprima la fel de greu sentimentele precum il stiam de atata timp, dar imi puteam da seama ca imi dusese si el dorul.

   - Esti bine, draga mea? m-a intrebat mama de indata ce am ramas singure in camera, in timp ce tata aducea inauntru bagajele mele. Ma bucur ca s-au gandit sa-mi aduca cateva haine, mai ales ca majoritatea pe care le aveam erau murdare. 
   - Da, mama. Nu era o minciuna. Eram bine acum, desi nu as fi putut spune acelasi lucru cu cateva zile in urma.
   - Nu-mi vine sa cred ca am vazut-o pe Elena. Mi-a povestit in mare prin ce ai trecut...ingeri, demoni. Mi se parea imposibil...pana mi-a aratat aripile. Sunt minunate!  
   - A fost o surpriza si pentru mine. Ce este mama? De ce ma privesti asa? S-a intamplat ceva? Privirea ei trada multa suferinta si neincredere. Raspunde-mi! 
   - Imi pare rau ca trebuie sa afli astfel. Daca ar fi fost dupa noi nu ai fi aflat niciodata, dar Elena m-a rugat. Sa stii ca vei fi mereu fiica noastra, unica noastra fiica.
   - Ce vrei sa spui cu asta? Nu inteleg.  
   - Nu suntem parintii tai naturali, Caroline. Jonas te-a gasit la usa casei noastre, cineva te lasase acolo. Aveai cateva luni atunci. In paturica care te invelea am gasit o scrisoare, o am la mine si ti-o voi arata. Din momentul in care te-am vazut, am stiut ca vei fi copilul nostru. Iarta-ma ca nu ti-am spus...imi era teama ca ne vei parasi...   
   Nu-mi venea sa cred ceea ce auzeam. Fusese greu pentru ei sa pastreze secretul atata timp, dar simteam ca sentimentele fata de mine erau cat de poate de sincere.
   - Nu conteaza, mama. Asta e motivul pentru care tata nu indrazneste sa intre in camera? 
   - Ii este si lui la fel de frica...sper ca ne vei ierta.
   - Mama! Parintii mei m-au abandonat, nu m-au vrut. Nu ma intereseaza. Voi sunteti parintii mei acum. 
   - Nu te-au parasit, scumpo. Au fost ucisi. 
   - Poftim?
   - Uite scrisoarea. 
   Am despaturit foaia de culoare bleu deschis pe care mi-a intins-o mama si am inceput sa citesc cu voce tare mesajul ce era scris pe ea cu litere ingrijite, usor inclinate. 


      Draga doamna,

    Imi pare rau pentru ceea ce voi face, insa nu am de ales. Aceasta este fiica mea cea iubita pe care sunt nevoita sa o parasesc inainte de vreme. Sotul meu a fost ucis in urma cu 2 zile si sunt sigura ca cei care au facut-o vor veni sa ma caute si pe mine, de aceea inainte sa se intample vreau sa ma asigur ca dragostea mea, Caroline, este in siguranta. 
   Va rog din tot sufletul sa aveti grija de ea ca si cum ar fi fata dumneavoastra, deoarece este deosebita si are un destin maret pe cale sa se indeplineasca. Stiu ca suna incredibil, dar are in manutele acelea mici pe care le vedeti soarta intregii omeniri. Sper ca va afla acest secret la momentul potrivit. 
   Va multumesc mult, 
                                      Mary 


P.S. Spuneti-i ca o iubim mult, eu si tatal ei si ca vom veghea asupra ei de acolo de sus. 


   Cam atat dura linistea mea. Un gand nou imi invada acum mintea. Trebuia sa aflu cine imi omorase parintii. Era datoria mea.   


         

La multi ani, Demi!

Cu aceasta ocazie, vreau sa va prezint una dintre cele mai frumoase melodii ale ei. Vizionare placuta!

Recenzie "Jurnalele Vampirilor" (1) - Trezirea de L.J.Smith

    Buna tuturor. Am revenit cu primul volum al seriei "Jurnalele Vampirilor", Trezirea, dupa o scurta pauza. 


  Synopsis: 
   Elena Gilbert este cea mai populara fata din liceul "Robert E. Lee", insa odata cu moartea parintilor ei intr-un accident de masina, devine cu totul alta persoana. Venirea lui Stefan Salvatore, un elev nou foarte misterios, trezeste in Elena sentimentul dragostei si va incerca pana si imposibilul pentru a-i captiva atentia. Cu toate ca ii descopera secretul, acela ca nu este un om obisnuit, ci un vampir din secolul XV al Italiei Renascentiste, Elena va ramane mereu de partea lui  cand intreaga scoala il va invinovati pentru o crima pe care nu a comis-o, ajutata fiind de cele doua prietene ale sale, Bonnie si Meredith, si fostul iubit care ar face orice pentru ea, Matt.
   Fratele malefic al acestuia, Damon, revine in oras, iar faptul ca Elena ii seamana lui Katherine, vampirul de care el si Stefan erau indragostiti si care a deschis divergentele dintre ei, va fi un motiv suficient pentru a il convinge sa o aleaga pe ea sa ii fie Regina Intunericului. 

Elena Gilbert

Stefan Salvatore

Damon Salvatore

   Pana la urma pe cine crezi ca va alege Elena? Pe Stefan, baiatul bland si cald cu ochi verzi in care se citeste suferinta sau pe Damon, baiatul cu ochii si parul negru, viclean, sexy si indraznet? Cumpara cartea de AICI si o sa afli :D


  Parerea mea:
   Povestea in sine este foarte simpla, clasica, usor de digerat, iar personajele mi se par cam putine, sumar caracterizate.
  Lista: Elena Gilbert
           Stefan Salvatore
           Damon Salvatore
           Meredith
           Bonnie
           Mary - sora lui Bonnie 
           Caroline
           Matt - fostul prieten al Elenei
           si alti cativa colegi si profesori.
           Jenna - matusa Elenei
           Robert - iubitul Jennei
           Margaret - sora mai mica a Elenei.
   Serialul bazat pe aceasta serie este produs de CW si a castigat mai multi fani chiar decat cartile in sine.      

  Citate: 

• In acel moment, Stefan il uri pe fratele lui, ii uri frumusetea intunecata si gratia si senzualitatea care atrageau femeile catre el precum o flacara atrage fluturii de noapte. In acea clipa vru sa-l loveasca pe Damon, sa distruga pentru totdeauna frumusetea aceea. In schimb, trebui sa stea acolo si sa o priveasca pe Katherine cum se indreapta incet catre fratele lui, pas cu pas, cu rochia ei lunga de brocart atingand cu un fosnet usor pardoseala de piatra.
•   - Nu te urasc, continua el, rostind fiecare cuvant cu grija, clar. Nu te-am urat niciodata. Dar tu...imi aduci aminte de cineva.
  Elena fu surprinsa. Se asteptase la orice, dar nu si la asta.
    - Iti aduc aminte de o persoana pe care ai cunoscut-o?
    - De o persoana pe care am cunoscut-o, spuse el calm. Dar, adauga incet, ca si cum ar fi vorbit cu sine, de fapt nu esti ca ea. Ea seamana cu tine, dar era fragila, delicata. Vulnerabila. In interior, ca si pe dinafara.
    - Iar eu nu sunt.
  El scoase un sunet care ar fi putut fi un hohot de ras, daca ar fi existat ceva amuzant in el.
    - Nu. Tu esti o luptatoare. Tu esti...tu.      
• Era ca si cum ii putea auzi gandurile, ii putea simti sentimentele. Placerea si dorinta ii strabateau, legandu-i, apropiindu-i mai mult. Iar Elena mai simtea si un izvor de emotii mai profunde in adancul lui. El voia sa o tina langa el pentru totdeauna, sa o protejeze de orice rau. Voia sa o apere de orice rau care o ameninta. Voia sa isi uneasca viata cu a ei.
  Simti apasarea tandra a buzelor lui pe gura ei, si cu greu putea indura dulceata ei. Da, isi spuse. Senzatiile o strabateau asemenea unor valuri pe suprafata unui iaz limpede si nemiscat. Se ineca in ele, in bucuria pe care o simtea in Stefan si in delicioasa reactie care se nastea in ea. Dragostea lui Stefan o scalda, stralucea in ea, aprinzand fiecare coltisor intunecat din adancul sufletului ei la fel ca un soare. Tremura incet, de dragoste, de dor.
•   - Oh, nu, frate draga. Eu nu mint niciodata cand e vorba de ceva important. Sau vreau sa spun lipsit de importanta? Oricum, prea frumoasa ta domnita aproape ca a lesinat in bratele mele. Cred ca ii plac barbatii in negru. In vreme ce Stefan il privea fix, incercand sa-si controleze respiratia, Damon adauga, aproape cu blandete: Stii, te inseli in privinta ei. Crezi ca e dulce si docila, asa cum era Katherine. Dar nu e. Nu e deloc genul tau, neprihanitul meu frate. Are in ea un spirit si un foc cu care tu n-ai stii ce sa faci.
    - Si tu ai sti, nu?
  Damon isi desfacu bratele si zambi din nou, incet.
    - Oh, da.  

  Despre L. J. Smith:

   Este o scriitoare americana, autoare a peste 25 de carti, printre care 3 trilogii (The Secret Circle, The Forbidden Game, Dark Visions), 3 serii (The Vampire Diaries, Night World si The Night of the Solstice) si numeroase povestiri. Conflictul este de obicei intre bine si rau, intre lumina si intuneric, gravitand in jurul unui personaj central ambiguu, care, incercand sa seduca eroina principala pentru a o atrage in lumea intunecata, sfarseste prin a renaste el insusi in lumina.

The nine lives of Chloe King de Liz Braswell- Traducere 2: Diana

         Unu

Chloe King

  De indata ce a deschis ochii in acea dimineata, Chloe a decis sa mearga la Turnul Coit, in locul liceului Parker S. Shannon, destinatia normala intr-o zi de marti.  
  Va avea 16 ani in mai putin de 24 de ore, fara nicio adevarata festivitate: Paul isi petrecea miercurile in casa tatalui sau din Oakland, si - mai rau - mama ei a mentionat ceva de "poate mergem la un restaurant dragut". Ce era un restaurant "dragut" pana la urma? Un loc unde serveau peste si foie gras (ficat de rata sau gasca)? Unde lista de vinuri era mai mare decat manualul ei de Civilizatie americana? Nu, multumesc. 
  Daca mama ar afla de expeditia din Turnul Coit, Chloe ar fi pedepsita, eliminand complet orice posibilitate de a cina in oras. Atunci Chloe ar avea dreptul sa se simta mizerabil de ziua ei, acasa, singura, pedepsita. Ideea era in mod straniu atragatoare. 
  A sunat-o pe Amy.
   - Hei, vrei sa mergem la turn astazi in loc de fizica?  
   - Categoric. Nu exista nicio ezitare, nicio pauza - nicio ameteala, de fapt. Pentru toate purtarile rebele ale lui Amy, cea mai buna prietena a lui Chloe era o persoana matinala. Cum s-a descurcat cu citirea poeziilor de la ora 2 A.M.? 
Ne vedem acolo la zece. O sa aduc chifle daca aduci tu restul.
 Prin "restul" Chloe se referea la cafeaua speciala Cafe Eland, care era pregatita cu cafeina. 
   - De acord.
   - Vrei sa-l sun eu pe Paul? 
  Asta era ciudat. Amy nu se oferea ca voluntara sa faca nimic, mai ales sa  ajute sa planuiasca intalnirile de grup.
   - Nah, lasa-ma pe mine sa-l anunt.
   - Treaba ta. Pa.
  S-a tarat jos din pat, infasurand cuvertura in jurul ei. Aproape fiecare lucru din camera era din Ikea. Gustul mamei ei trecea intre statuete abstracte kokopelli portocalii si turcoaz, si blocuri de gresie - niciunul dintre acestea potrivindu-se intr-o loncuinta saracacioasa din San Francisco. Si de cand Pateena Vintage Clothing platea 5.50 de dolari pe ora, bugetul lui Chloe era limitat. Blocuri scandinave colorate si mobila cu nume greu de pronuntat erau bune pentru moment. Orice intrecea Noul Sud-Vest.
  Ea s-a asezat in fata dulapului, purtand o pereche de boxeri si un maieu. Chiar daca inca nu era in perioada ciclului, talia lui Chloe incepuse sa se dezvolte, ca si cand pantecele ei era strans in jurul sanilor si in jurul fundului. Bun sau nu, nu era ca si cand ar fi contat cu adevarat:mama ei ar fi pedepsit-o numai daca ar fi mentionat un alt baiat in afara de Paul.
  S-a aruncat in fata calculatorului cu o larga saritura si a miscat mouse-ul. Doar daca Paul dormea sau era mort, nu putea fi localizat la calculator. Gata - numele lui a aparut in lista ei de prieteni.


 Chloe: Ame si cu mine mergem la Turnul Coit maine. Vrei sa vii? 
 Paul: [pauza lunga]  
 Chloe: ?
 Paul: Nu vrei sa ma implici in asta doar pentru ca nu o sa fiu prin preajma de ziua ta, nu?
 Chloe: :)
 Paul: *oftat* bine, o sa-i spun lui Wiggins ca am o excursie National Honor Society sau ceva.
 Chloe: TI (te iubesc), PAUL!!!
 Paul: dada. Ne vedem mai tarziu.   


  Chloe zambi strengareste. Poate ca ziua ei nu va fi atat de rea.
  S-a uitat pe fereastra - da, ceata. Intr-un oras cu ceata, Inner Sunset era partea cu cea mai multa ceata din San Francisco. Lui Amy ii placea deoarece era fantomatic si misterios si ii amintea de Anglia (cu toate ca nu fusese niciodata acolo). Dar Chloe era deprimata de aceste umede si mohorate dimineti, seri si dupa-amiezi si prefera sa zboare spre locuri mai inalte, mai insorite - precum Turnul Coit - cu fiecare ocazie.
  A decis sa nu se dea de gol, asa ca s-a imbracat ca pentru scoala, in blugi si tricou si o jacheta de blug autentica de la Pateena din anii '80. Avea chiar si o strofa dintr-un cantec al formatiei Styx, incondeiata cu grija pe una dintre maneci. A scos din geanta manualele si le-a ascuns sub pat, apoi a coborat din camera ei, mimand fata ei obisnuita morocanoasa si obosita. 

Mama

   - Ai coborat devreme, a zis mama ei suspicioasa.
  Nedorind o cearta de dimineata, Chloe si-a ascuns oftatul. Orice facea diferit din ziua in care a implinit 12 ani era tratat cu neincredere. Prima data cand si-a tuns parul scurt - platit cu banii proprii, multumesc foarte mult - mama ei a intrebat-o daca avea o slabiciune pentru fete. 
   - Ma intalnesc cu Amy la cafenea mai intai, Chloe a raspuns cat se putea de politicos, luand o portocala din frigider.
   - Nu vreau sa par demodata, dar...
   - Imi va impiedica cresterea? 
   - Este o drog de inceput. Doamna King si-a asezat mainile in solduri. Imbracata asfel, mama lui Chloe nu arata ca o mama, ci mai degraba ca cineva dintr-o reclama la vinuri.  
   - Sper ca glumesti, nu s-a putut stapani Chloe sa spuna.
   - Este un articol aparut in ziarul Saptamana. Ochii albastrii ai mamei ei s-au ingustat si buzele perfect rujate s-au incretit. Cafeaua conduce la tigari, ele la      cocaina si metamfet-amina. 
   - Metamfetamina, mama. Asa se numesc. Chloe o saruta pe obraz dupa care se indrepta spre usa. 
   - Vorbeam cu tine ca sa nu fumezi, la fel ca in reclame!
   - Mesaj receptionat! Chloe i-a facut apoi semn cu mana, fara a privi inapoi.
  Merse in jos pe Strada Irving, apoi spre nord pe partea de sud al Parcului Golden Gate, oprindu-se la Cafe Eland pentru a lua cele doua cafele promise. Lui Paul i-a lua o Coca-Cola dietetica in locul cafelei. Amy se afla deja in statie, jongland cu un pachet de chifle, ghiozdanul in stil armata si un telefon. 

Amy

   - Stii, adevaratii punkeri nu...Chloe si-a pus mana in dreptul urechii, mimand telefonul.
   - Nu-mi pasa. Amy si-a deschis ghiozdanul si a aruncat telefonul inauntru, prefacandu-se napasatoare. [descrierea hainelor punk]
  Amandoua au fost foarte tacute in timpul calatoriei cu autobuzul, doar savurand cafeaua si bucuroase ca au prins cate un loc liber.Poate ca Amy era matinala, dar Chloe mai avea nevoie de inca o ora pentru a fi sociabila. Cea mai buna prietena a ei a invatat asta cu ani in urma si incerca sa se acomodeze. 
  Nu prea aveai ce sa privesti pe geamul autobuzului; inca o dimineata neagra-si-alba-si-gri din San Francisco, plina de oameni morocanosi mergand la servici si vagabonzii aflati la colturi lor de strada, reflectia lui Chloe in geamul prafuit era aproape monocromatica, in afara ochilor ei de culoare albastru-deschis. Acestia au devenit aproape portocalii in bataia luminii cand autobuzul a sosit pe Strada Kearny si soarele i-a luminat. 
  Chloe a simtit cum ii creste entuziasmul: aceasta era San Francisco plin de carti postale si vise, un oras al oceanului, al cerului si al soarelui. Era intr-adevar grozav.
  Paul era deja acolo, pe scarile turnului, citind o carte de benzi desenate. 
   - La multi ani, inainte de zi, Chlo, a spus el ridicandu-se si sarutand-o pe obraz, un act surprinzator de matur si induiosator. A ridicat la lumina o punga maro. 
  Chloe zambi curioasa si apoi o deschise - o sticla din plastic de votca Popov a iesit la vedere.  

Paul

   - Hei, ma gandeam daca tot avem de gand sa fim chiulangii, de ce sa nu mergem mai departe? El ranji apoi, cu ochii aproape inchisi. Era un mic loc intre parul scurt, brunet, unde stateau castile.  
   - Multumesc, Paul. Ea ridica sticla. Ar trebui? 




   - Daca ar trebui sa alegem doar unul dintre aceste peisaje sa il privim pentru tot restul vietii, a spus Chloe, care ar fi acela?      
  Amy si Paul s-au privit, aproape intrigati. Cei trei statusera acolo intreaga ora ce-a trecut, fara a face mare lucru, iar cei doi prieteni ai lui Chloe isi aruncau priviri zambitoare din cand in cand. Au crescut atat de repede.
  Jumatate din ferestrele Turnului Coit infatisau privelisti impresionante din San Francisco, pline de soare, in timp ce cealalta jumatate prezenta partea abisala, plina de ceata a orasului, de culoare gri-alburie. 
   - O sa astept pana ce norii o sa descopere soarele inainte sa-mi spun parerea, spuse Amy, pragmatica cum era de obicei. Si-a rotit cana de cafea pentru accentuare, amestecand continutul. Chloe ofta; ea astepta raspunsul. 
  Paul se plimba la fiecare fereastra, jucaus. 
   - Ei bine, podul este frumos, cu toata ceata si norii si la apus si in zori.
   - Plictisitor, zise Amy, intrerupandu-l.
   - Cladirea Transamerica Pyramid este prea ascutita si ciudata...
   - Si falica.

   - Eu cred ca as alege portul, a decis Paul.Uitandu-se peste umarul lui, Chloe putea sa vada barci mici, colorate venind si plecand odata cu vantul, insule visatoare, nedeslusite in departare. Ea zambi. Era o alegere tipica lui Paul. 
   - Cu siguranta nu Russian Hill, a adaugat Amy, incercand sa preia controlul conversatiei. Extindere urbana cu un aer imbacsic.
   - Ti-ai exprimat alegerea exact la timp, Paul...
  In timp ce priveau, norii josi au venit si au acoperit ferestrele, blocand vederea in alb. Ce ar fi fost o zi frumoasa albastra, cu nori pufosi albi, trecuse deoarece si aici aveau parte de aceeasi vreme stupida. 
  Nu asta era viziunea lui Chloe pentru ziua ei de nastere in care lipseau de la scoala. 
  Sa fiu sincer, ea mereu astepta mai mult de la viata decat primea: in acest caz, sa cante in surdina melodia lui Ferris Bueller - Stand by me intr-o zi insorita, dovada a celei mai bune zile din viata ei. 
   - Asadar, spuse Amy, schimband subiectul, ce se intampla intre tine si tovarasul Ilychovich? 
  Chloe suspina si se aseaza langa zid, luand o ultima inghitiura din cupa sa. Ca si la Amy, era efectul bauturii primite de la Paul. Acesta isi terminase sticla de Coca-Cola dietetica si se servea direct din sticla cu votca. Chloe a privit visatoare la desenul de culoare negru si rosu de pe eticheta.  
   - El arata...atat...de...bine. 
   - Nu este deloc de nasul tau, sublinie Amy. 
   - Alyec are o privire rece, cu o fata tanara, atent sculptata, ruseasca, a zis Paul cu o voce rece, de razboi. Posibil cu un contract in modeling. Unele surse spun ca Agentul Keira Hendelson se ocupa de... imbracamintea lui.
   - Da-o naibii. Chloe isi arunca paharul in perete, imaginandu-si ca se lovea de fata micuta blonda ce era presendintele consiliului studentilor.
   - Ti-ar putea fi ruda, sa stii, sublinie Amy. Asta ar putea fi o problema. El ar putea fi un var sau nepot sau ceva parintilor tai biologici. 

Alyec

   - Vechea Uniune Sovietica este foarte mare. Din punct de vedere genetic, cred ca suntem in regula. Problema este sa iesi intr-adevar la o intalnire cu el.
   - Ai putea, nu stiu, sa mergi si sa vorbesti cu el, de exemplu, a sugerat Paul.  
   - Este mereu inconjurat de Aia Blonda si de Trupa celor Patru, Chloe i-a reamintit.
   - Nimic de pierdut, nimic de castigat. 
  Da, sigur. De parca el a invitat pe cineva la intalnire pana acum.
  Amy a sorbit ultima inghititura de cafea si a ragait.
   - Oh, la naiba, trebuie sa fac pipi.
  Paul s-a inrosit. El intotdeauna devenea nervos cand Chloe sau Amy discutau ceva despre functionarea corpului in prezenta lui - de aceea Chloe nu spune astfel de lucruri cand era si el. 
  Dar astazi se simtea...ei bine, ciudat. Iritabila, nerandatoare. Ca sa nu mentioneze ca era putin suparata pe el si pe Amy. Aceasta trebuia sa fie momentul de ziua ei. Pana acum era groaznic. 
   - Pacat ca nu poti face din picioare, ca Paul, spuse ea, vazand cum acesta se inrosi iarasi. 
  Totusi ce o facuse pe ea sa zica asta? 
  Ea s-a ridicat in picioare. Aplecandu-se spre zid, privi in jos. De acolo vedea doar vartejul albicios, iar in partea stanga, un pilon rosu al Podului Golden Gate. 
  Ce s-ar intampla daca ar arunca o moneda de acolo? s-a intrebat Chloe. Ar face un tunel prin ceata? Ar fi super.Un tunel de 60 de metri lungime si diametru de 2-3 centimetri. 
  Chloe s-a catarat pe una din ferestre, cautand in buzunarul de la pantaloni o moneda, fara a se tine de zid pentru echilibru. 
  Turnul parea dintr-o data ca se inclina inainte.
  Chloe incerca sa se restabileasca, lasandu-se pe spate, apucand zidul, insa ceata il facuse lipicios si alunecos. S-a inclinat apoi in fata, piciorul stang alunecand de langa ea. 
   - Chloe!
  Speriata, ea si-a aruncat bratele in cautare de sprijin. Pentru o secunda a simtit degetele calde ale lui Paul peste ale ei. Ea s-a uitat la el - un zambet de usurare i-a aparut pe fata, apoi urme rosii la nivelul obrajilor. Dar acest moment s-a terminat: Amy tipa si Chloe scapa din stransoarea lui Paul, fara a mai gasi altceva pentru a se prinde. Ea cadea - cadea - pe fereastra si de pe turn. 
  Asta nu se intampla, gandi Chloe. Asta nu este felul in care mor.
  Ea auzi tipetele prietenilor ei deja inabusite, din ce in ce mai indepartate. Ceva o va salva, nu-i asa?  
  Capul ei se lovi ultimul. 
  Durerea era insuportabila, oasele crapandu-se si vatamandu-se - ascutite cioburi a 100 de ace fiind fortate sa intre, in timp ce corpul s-a izbit de pamant. 
  Totul s-a facut negru si Chloe astepta sa moara.  
           
   
            

The nine lives of Chloe King- Traducere: Diana

Cele noua vieti ale lui Chloe King 


      1. CADEREA
                                    Prolog

  Nici nu a obosit, nici nu a pierdut urma ei.
  Nici cand ea l-a vazut prima data cu o ora in urma in bar, cand maneca lui a alunecat si i-a descoperit tatuajul de culoare neagra. Spirale si parafe de tus si cicatrice marcau urmatoarele cuvinte familiare: Sodalitas Gladii Decimi.(Componenta Decimus, sabia). 
  Astfel ea a fugit. 
  A respirat profund si a privit inainte,  sarind peste gramezile de gunoi si balti cu precizia unui acrobat, impinsa de frica. Cu ce strada se lega aceasta fundatura? Era vreun loc public apropiat - chiar si o benzinarie non-stop - in care sa fie in siguranta? 
  In cele din urma aerul umed, deschis a condus-o spre iesire: o poarta captusita cu sarma ghimpata bloca polul indepartat al coridorului.
  S-a pregatit de saritura, triumful si libertatea facand-o sa se bucure. 
  Apoi a simtit o arsura in piciorul stang, patrunzand in muschi. 
  S-a agatat de poarta, in timp ce piciorul ii atarna inutil pe langa ea. A reusit sa se ridice, repede, dar un bazait apropiat, aproape silentios, a anuntat-o de un alt atac. Intr-o clipa a cazut. 
   - Esti prinsa in cursa, ma tem, a spus o voce enervant de calma.
  Ea a incercat disperata sa se impinga de-a lungul solului, departe de el, dar nu avea incotro sa se duca. 
   - Te rog....nu..., se tangui ea, ridicandu-se in picioare sprijinita de un perete. Nu sunt ce crezi tu. Nu sunt rea..
   - Sunt sigur ca nu crezi ca esti.
  A auzit o lama, ascutita si mica ca un pumnal, ce a scos-o din teaca. 
   - Nu am - nu voi rani niciodata pe nimeni! Te rog!
  I-a taiat gatul.     
   - Id tibi facio, Deus, (Eu o fac pentru tine, Dumnezeule) a soptit el, punandu-si marginea mainii stangi in dreptul inimii, degetul mare in mijlocul pieptului, indreptat in sus. Un mic oftat i-a scapat fetei ce se afla pe moarte; o fasie ingusta de sange s-a scurs in josul gatului. Semne minuscule ale unui asasin profesonist. El si-a aplecat capul si zise: Cu loialitate pentru Ordinul celei de-a Zecea Spade. Pater noster, rex gentius. (Tatal nostru, regele natiunilor) 
  I-a aranjat capul in asa fel incat ea sa stea mai confortabil si i-a inchis ochii. Apoi a sters micuta spada de argint pe o batista, s-a ridicat in picioare si a asteptat. 
  Cand se va trezi o va omori din nou.    




P.S. Imi cer scuze pentru eventualele greseli. Sper sa va placa. 

Recenzie "Disparuti fara urma" - Cecelia Ahern

   Titlu: Disparuti fara urma
   Titlu original: A place called Here (There's no place like Here in U.S.A.)
   Autor: Cecelia Ahern
   Editura: ALLFA
   Numar pagini: 365
   Traducator: Marilena Iovu 
   An aparitie: 2008
   Nota: 9
   Comanda:  AICI.
   
   Vreau sa le multumesc celor de la libraria online Libris pentru cartea oferita!  


   Synopsis:
  Sandy Shortt devine "obsedata" de cautarea obiectelor personale pierdute din ziua in care vecina ei de aceeasi varsta, Jenny-May Butler, este data disparuta la doar 10 ani. Dupa ce lucreaza cativa ani in cadrul politiei, renunta pentru a se dedica total oamenilor disparuti, fapt ce o indeparteaza de familie, dar si de iubitul sau, psihologul Gregory Burton. Pe acesta il cunostea inca din timpul liceului cand, din indrumarea parintilor, incearca sa scape de obiceiul "cautatului".
  Ajunsa la maturitate, la 34 de ani, dupa o multime de cazuri care nu o lasa sa doarma noaptea, este contactata de Jack Ruttle, in speranta ca ea va avea mai mult noroc decat politia sa il gaseasca pe fratele lui Donal ce disparuse in urma cu un an. In drum spre locul de intalnire, in timp ce alearga, Sandy isi da seama ca nu se mai afla in Irlanda si ca nu se mai poate intoarce, indiferent de cate ori incearca. Curand va cunoaste oamenii pe care ii cauta de multi ani, cei care disparusera fara urma. Este foarte incantata de acest lucru si le spune fiecaruia detalii despre viata celor ramasi acasa, pentru a le alina dorul. De asemenea, isi gaseste toate obiectele ratacite, de la sosete, jurnal si ursuletul mult-iubit, domnul Pobbs. 
  Chiar daca toti ceilalti de Aici isi continua linistiti viata, ea nu se poate obisnui cu gandul ca nu se va intoarce acasa si pentru prima data in viata ii este dor de cei apropiati. Isi face prieteni, ceva neobisnuit pentru ea, printre care Helen, sotul ei Joseph, fetita lor Wanda si Bobby, un baiat pe care il cautase timp de 3 ani, cu ajutorul carora o va reintalni pe Jenny-May Butler dupa 24 de ani si pe familia acesteia. 
  Singurul care isi face griji in tot acest timp, in care ea se afla in lumea obiectelor pierdute, este Jack, care va face tot posibilul sa o gaseasca. Dupa nenumarate ture in jurul masinii ei parasite, Jack si ofiterul care il ajuta ii acorda primul ajutor in clipa in care Sandy se intoarce. 

   Parerea mea:         
  Mi s-a parut foarte usor de citit, desi capitolele alterneaza din prezent in trecut si tot asa. Povestea e interesanta, cu toate ca este fantastica (nu am cunoscut astfel de oameni care sa dispara si apoi sa reapara). Pot spune ca nu se aseamana cu nicio alta carte scrisa de Cecelia Ahern, iar nota pe care i-o dau este 9. Mi-a placut mult sfarsitul, deoarece Sandy isi pune ordine in viata si isi gaseste linistea si pacea de care a avea nevoie.   

   Citate:

• Ma enerva ca adesea lucrurile care imi lipseau nu erau nicaieri, iar cand totusi le gaseam, ma enerva ca, in cazul sosetelor, gaseam mereu doar una. Apoi mi-o imaginam pe Jenny-May Butler pe undeva, aruncand cu pietre, razand si purtand sosetele mele preferate.
• Poate ca de aceea mi s-a intamplat asta [am disparut]. Poate ca petrecand atatia ani intorcandu-mi viata cu susul in jos si cautand totul, uitasem sa ma caut pe mine insami. Undeva, pe drum, uitasem sa-mi dau seama cine eram si unde ma aflam.
• Pot doar sa presupun ca un singur lucru este mai frustrant decat sa nu gasesti pe cineva, acela de a nu fi gasit. As vrea sa ma gaseasca cineva, mai mult decat orice pe lume. 
• In momentele cele mai grele ale vietii exista doua lucruri pe care poti sa le faci: unu - sa clachezi, sa-ti pierzi speranta si sa refuzi sa mergi mai departe, in timp ce stai la pamant batand cu pumnii si dand din picioare
             doi - sa razi.  
• Cu totii ne mai ratacim, uneori e alegerea noastra, alteori e din cauza unei forte pe care nu le putem controla . Cand aflam ceea ce sufletul nostru are nevoie sa afle, gasim si calea. Uneori, desi vedem calea de iesire, ratacim mai departe si mai adanc, impotriva noastra; teama, mania sau tristetea ne impiedica sa ne intoarcem. Uneori preferam sa ne pierdem si sa ratacim, uneori e mai usor asa. Uneori gasim singuri o cale de iesire.
    Dar, oricare ar fi, intotdeauna, cineva ne va gasi. 

  Despre Cecelia Ahern:
Absolventa a Facultatii de Jurnalism si media, aceasta debuteaza la 21 de ani cu romanul P.S. Te iubesc, care va avea sa-i aduca consacrarea internationala. Romanul a fost ecranizat in anul 2007. Alte romane de succes: Suflete pereche, Prietenul nevazut si Multumesc pentru amintiri. 

Partea a 21 - a

   Atmosfera era apasatoare si abia mai puteam respira. Era trecut de ora 13 si soarele distugea totul in jurul sau.  Pielea incepuse sa ma usture dupa atata plimbare de colo pana colo, dar fetele nu aveau liniste.
   Le eram recunoscatoare ca venisera dupa mine si imi doream sa le rasplatesc devotamentul. Ceva era schimbat in interiorul meu, dar nu-mi pot explica cum s-a intamplat asta. Poate erau fetele - cu siguranta am avut si inca mai am multe de invatat de la ele. Prietenia ce ne leaga este mai puternica decat orice pericol ce s-ar abate asupra noastra. Nu mai eram singura, acum stiam asta foarte bine.
   In plus imi era dor de parintii mei, dar mai presus de toate imi faceam griji sa nu li se fi intamplat ceva rau. Nu ii mi vazusem de cand plecasem spre Lisa, deci se faceau doua saptamani imediat. Mi se parea o vesnicie.
   O bataie in usa camerei in care ne cazasem m-a facut sa tresar, apoi m-am ridicat sa raspund. 
   - Elena! am rostit, bucurandu-ma. Te-ai intors. 
   - Ti-am spus ca asa voi face. 
   - Stii ceva de parintii mei sau de sotul Lisei, scumpa mea prietena? am rostit, nerabdatoare sa aflu ceva despre ei.  
   - Vroiam sa fie o surpriza, dar nu te pot minti. Ajung intr-o jumatate de ora, ii aduce o prietena de-a mea.
   - Multumesc! Nu stiu ce sa spun...Elena. Crezi ca ma pot intoarce acasa acum? Am obosit de atata umblat. Te rog.      

   - Nu tine de mine, Care. O sa cer permisiunea si dupa ce primesc raspunsul te anunt.
   - Sigur. Inseamna mult pentru mine. O sa vorbesti cu...Dumnezeu? 
   - Cu cine altcineva? imi zambi ea, surprinsa ca o intrebasem asta. 
   - Mi se pare ireal, magic. Nu ca nu te-as crede...Inca astept sa ma trezesc dintr-un vis.   
   - Te inteleg. Au venit mai repede Meredith si Jonas. Sunt la usa. Haide sa-i intampinam.
   Mama...Tata...Se prevesteau multe zile insorite de acum incolo...  
           - va urma - 

Achizitie (2)

   Buna, din nou! Sunt foarte bucuroasa, de aceea va spun si voua ca a sosit pe la mine astazi curierul si mi-a adus volumul "Disparuti fara urma" al autoarei Cecelia Ahern din partea celor de la Libris, carora vreau sa le multumesc mult pentru oportunitatea de a scrie recenzii pentru ei.

   De asemenea, am cumparat de curand doua carti: 
 - "Se numea Sarah" de Tatiana de Rosnay 

 - "Trandafiri" de Leila Meacham
pe care abia astept sa le citesc. 
  
   Voi ati mai cumparat/ primit ceva? XOXO 

Recenzie "Academia Vampirilor" (1) de Richelle Mead

    Buna, dragilor! Cum este in vacanta? La mine este plictisitor, in principal datorita vremii groaznice (ploua si este innorat). Voi ce carti mai cititi? Ma gandeam sa va fac cunostiinta cu seria "Academia Vampirilor", in caz ca nu v-ati apucat inca de ea. Eu am terminat-o anul trecut in toamna si imi pare rau ca s-a terminat atat de repede. Tin mult sa va spun ca m-a impresionat foarte tare aceasta scriitoare, am fost placut surprinsa de povestea pe care a scris-o, cu toata ca m-am plictisit deja de fenomenul "vampiri". Trebuie sa recunosc: ce este prea mult, e prea mult. 
    In fine, am cam deviat de la subiect. Inainte de toate, vreau sa va explic diferenta dintre moroi, dhampir si strigoi, pentru a putea intelege mai bine. 
 moroi = vampir ce se hraneste cu sange doar pentru a supravietui, fara a-si omori victima. De obicei foloseste persoane ce isi daruiesc sangele de buna voie.
 dhampir = persoana jumatate om-jumatate vampir, creata din legaturile om-vampir pentru a proteja moroii, datorita fortei ei deosebite si rezistentei la soare.
 strigoi = persoana moarta vie, ce a fost moroi sau dhampir, dar fie si-a omorat victima in timpul hranirii (de buna voie), fie a fost alimentat de un alt strigoi dupa ce i-a baut tot sangele din corp (silit).
    Synopsis:
   Rose Hathaway este dhampir si gardianul printesei Vasilisa Dragomir, ultima membra a familiei sale regale. In primul volum, acestea sunt fortate sa se intoarca la Academie, locul unde ele studiaza, dupa o fuga de doi ani, pe motiv ca siguranta printesei era amenintata. Legatura dintre ele este foarte profunda, parapsihica, Lisa fiind cea care a adus-o la viata dupa un accident, pe cand erau foarte mici. Acest lucru a transformat-o pe Rose intr-o persoana atinsa de umbra, pastrand capacitatea de a vedea spiritele celor ce au murit si de a patrunde in mintea celei mai bune prietene ale ei. 
   Gardianul Dimitri Belikov, cel care le-a gasit pe cele doua fete, trebuie sa o ajute pe Rose sa recupereze cei doi ani pierduti pentru a putea deveni gardianul oficial al Lisei dupa absolvire. Desi este mereu incapatanata si impulsiva, Dimitri va fi un profesor sever si ii va da lectii de viata foarte importante, ce o vor aduce pe Rose cu picioarele pe pamant, gata sa se sacrifice pentru cei apropiati daca este nevoie. Relatia dintre ei o va depasi pe cea dintre profesor-elev, dar sentimentele puternice care ii unesc nu pot fi evitate.
   Greutatile pe care aceasta comunitate le va infrunta reprezinta doar inceputul. Strigoii sunt foarte aproape si planuiesc sa atace toate cele 12 familii regale.  
    Despre autoare:
   Richelle Mead este o scriitoare de origine americana ce s-a nascut in Michigan, insa acum locuieste in Seattle. A ajuns cunoscuta pentru seriile sale de succes: Georgina Kincaid, Academia Vampirilor si Dark Swan, traduse in foarte multe tari de pe glob. 

   Nu vreau sa va spun mai multe (desi am cam facut-o :D), pentru ca este mai frumos sa simtiti pe pielea voastra fiecare scena, fiecare capitol al cartii. Sper ca v-am facut macar putin curiosi si ca o sa ma anuntati ce parere aveti despre aceasta serie. Va pup si ne mai auzim. XOXO

   Daca doriti sa o aveti in biblioteca personala, o puteti gasi AICI.
  
    

Recenzie "Micutele mincinoase" (2) - Impecabil de Sara Shepard

   Seria continua cu aceasta parte a doua, "Impecabil", ce aduce in prim-plan noile peripetii ale celor patru fete, din ce in ce mai complicate. Pot spune ca am terminat-o la fel de repede ca pe cealalta si am ramas la fel de nelamurita de persoana care ar putea fi A. 
   Viata lui Emily se schimba putin cate putin, desi nu vrea inca sa accepte asta, odata cu sarutul dat de prietena sa, Maya. Sentimentele pentru aceasta sunt mai puternice decat isi doreste ea, chiar daca este foarte apropiata de Toby Cavanaugh, baiatul pe care toti il ocolesc, fratele vitreg al Jennei.
   Hanna este data peste cap de familia tatalui sau si nu reuseste sa il atraga de partea sa, ba dimpotriva. Invata ca orice greseala se plateste, dupa ce este nevoita sa lucreze pentru parintii lui Sean, fostul sau prieten. Legatura cu Aria se raceste, mai ales ca ea pare sa fie noua cucerire a lui Sean, la doar cateva zile de la separarea lor. 
   Mama Ariei afla despre aventura sotului sau si este foarte aproape de divort, mai ales ca Meredith, amanta lui, nu doreste sa renunte. Relatia cu Ezra Fitz, profesorul de engleza, se strica din cauza unei neintelegeri, dar se consoleaza cu Sean.  
   Chiar si Spencer este descoperita, dupa ce Melissa ii vede, pe ea si pe Wren, actualul prieten, sarutandu-se. Desi incearca sa nu il mai vada, este indragostita pana peste cap, si nu va renunta la el...va fi el cel care se va desparti de ea.  
   Corpul lui Alison este gasit in curtea din spatele casei sale, deci este eliminata din cercul suspectilor, la fel ca si Toby care se sinucide.
   Mesajele, mailurile si biletele din partea lui A nu inceteaza sa apara si le alunga pacea dupa care tanjesc. Voi ce credeti? Cine ar putea fi A?    
    
   Puteti cumpara cartea de aici. XOXO

Recenzie "Micutele mincinoase" (1) de Sara Shepard

   O serie deosebit de interesanta si usor de gustat. Cei care au citit-o cred ca o sa-mi dea dreptate, mai ales ca, odata inceputa, se termina foarte, foarte repede. Sunt sigura ca secretele celor patru fete v-au atras si pe voi in acest "cerc vicios" pentru ca trebuie sa recunoastem - odata ce i-am simtit savoarea nu ne mai putem opri pana nu o sa ajungem la final.
   Dar ajunge cu vorba! Vi le voi prezenta pe fete, in ordinea in care acestea intra "pe scena":
 Emily Fields: este foarte ambitioasa, cu niste parinti model. Este cea mai "inocenta" dintre cele patru, insa slabiciunea sa pentru Alison, prietena pe care au pierdut-o, o face sa se gandeasca de doua ori inainte de a iesi in oras cu un baiat. Odata cu Maya, noua vecina ce se muta in casa lui Ali, reuseste sa treaca peste tristul eveniment. 
 Aria Montgomery: este rebela, foarte schimbatoare, incercand din rasputeri sa isi mentina familia unita. Cand se intoarce in oras, dupa o absenta de doi ani, descopera ca prietenia dintre ele nu mai era la fel, chiar daca erau in continuare vecine si colege de scoala. Atractia pentru noul profesor de engleza este mai puternica decat toate impedimentele care se gasesc intre ei.
 Hanna Marin: este fata ce si-a petrecut ultimii doi ani incercand sa piarda din greutate cu orice pret (chiar si eliminand mancarea deja consumata, fortat) pentru a iesi din anonimat, ce are un iubit superb, insa nu reuseste sa il corupa. Prietenia cu Mona o baga din cand in cand in belele, motiv pentru care v-a aparea din nou in viata ei tatal ce le abandonase pe ea si pe mama ei. 
 Spencer Hastings: este fiica perfecta, cu cele mai bune note la invatatura, ajungand la exagerare. Singurul rival este sora ei mai mare, Melissa, pe care se straduieste sa o intreaca la note si comportament. Indiferent de ceea ce face, reuseste insa sa-i fure prietenul si chiar potentialul sot, ceea ce provoaca tensiune in familie.

 Alison DiLaurentis: este fata ce a disparut dupa o seara petrecuta impreuna in hambarul lui Spencer. Politia a cautat-o o perioada de timp, insa fara noroc, astfel ca nimeni nu mai credea ca o vor gasi in viata, doar prietenele si familia ei mai sperau.


   Odata cu aparitia persoanei ce se semneaza A., fetele cred ca este Alison si incep sa-si vorbeasca iarasi, unite fiind, de acest secret nou.


   Serialul este bunicel, desi nu respecta in totalitate cartea, cum era de asteptat, si actritele care le interpreteaza pe Hanna, Spencer, Aria si Emily sunt foarte frumoase. Eu abia am terminat primul sezon...
   Voi ati citit cartea sau/si ati vazut filmul? Ce parere aveti.


   Cartea o puteti gasi procura de aici. XOXO
      

Recenzie "Mermaid Park" de Beth Mayall

   Buna! Ma bucur mult ca pot sa imi continui activitatea pe blog acum ca ca m-am intors, de aceea o sa va prezint ultima carte citita, "Parcul sirenelor" scrisa de Beth Mayall. Nu a fost tradusa inca in limba romana (sper din suflet sa ajunga si la noi), dar acesta nu a fost un impediment pentru mine.
   A reprezentat un prim interes, deoarece titlul mi-a dat impresia unei povesti cu sirene "adevarate", insa nu a fost asa. 
   Desi am fost putin dezamagita la inceput (nu am citit nicio carte despre sirene, in afara de "Micuta sirena"), putin cate putin am inceput s-o indragesc pe Amy, o fata de 16 ani din Philadelphia, care porneste intr-o excursie in vacanta de vara in Wildwood impreuna cu familia sa (mama, tatal vitreg, Tom, sora mai mica, Melissa, si o prietena a Melissei, Trina). Relatia dintre acestia nu este foarte stransa, de aceea Amy prefera sa stea deoparte.
   Dupa o cearta cu mama sa si aparitia lui Dylan, un tip care ii cade cu tronc, fata decide sa-si continue vacanta acolo cu orice pret. Desi pare imposibil, incidentul spargerii unui geam (de care nu este vinovata) este exact impulsul de care are nevoie mama sa pentru a se decide si a o lasa sa locuiasca la nasa sa pana la inceperea scolii. Fara vreo intentie, descopera "Parcul sirenelor", atractia turistica a locului, si se straduieste foarte mult pentru a ajunge sa faca parte din spectacol, cu toate ca i-a fost interzis sa mearga in partea de Nord a orasului, unde se afla acest loc. 
   Stiu ca pare destul de simpla povestea, dar transformarile din viata lui Amy dupa aceasta perioada petrecuta departe de familie, au un rol benefic si educativ, aducand pacea intre membrii familiei. 
   Cum vi se pare povestea, din ceea ce v-am scris eu? Ati dori sa o cititi? 


PS: Stiti carti frumoase cu sirene? Daca da, astept sa imi recomandati cateva. XOXO.

Pauza!!!

   Buna, dragilor. Vroiam sa va anunt ca plec o saptamana la bunica mea la tara, asa ca nu o sa mai postez in acest timp. Totusi, cand ma voi intoarce o sa va mai scriu cateva recenzii (mi-am cumparat cateva carti, dar o sa va spun doar camd ma intorc despre ce carti este vorba), deoarece o sa pot sa citesc mai mult acolo (nu am internet :P). 
   Cum mai este vacanta voastra? Ce planuri aveti? Sunt curioasa, ca de obicei...
   Va doresc distractie placuta, oriunde ati fi. Astept detalii de la voi. 
   Pupici multi si nu ma uitati!:D

   Va ofer cate o bucata din tortul meu preferat de ciocolata. Pofta buna. 
             Pe curand.
                       XOXO