Proba 18 - Prietenie, contribuție, COMUNITATE aplicate în viața mea

   Omul este fiinţă socială, cum spunea cândva însuși Aristotel. Avem nevoie să aparținem unei societăți, unui grup. Acest lucru este valabil şi astăzi, mai evident decât oricând. Dar ce am făcut în legătură cu asta? Am creat reţele de socializare care să ne ajute să comunicăm mai ușor, să păstrăm legătura la distanță, dar din ce în ce mai mult preferăm să ne ascundem în fața unui monitor, să evităm întâlnirile face to face. Astfel se face că unele prietenii și relații se dezvoltă și rămân virtuale. E adevărat că este mai puțin dureros și că nu suntem expuși la critici și răutăți, însă personalitatea noastră se comportă ca un fel de modelino, fiind capabilă să se transforme în funcție de semnalele pe care le primește din exterior. Devenim falși, nu mai facem diferența între realitate și ficțiune, iar de aici lucrurile nu pot evolua spre bine. 

   Să evaluăm puțin internetul prin site-urile pe care le accesăm. El are un rol important în viața noastră, nu îi putem întoarce spatele pentru că nu cred că este benefic să rămânem blocați în trecut. Trebuie totuși să știm când să ne separăm de lumea virtuală și să trăim în prezent alături de persoanele ce ne înconjoară. 

   Pe parcursul timpului am ajuns și eu să depind de internet și să mă simt prinsă ca-ntr-o lesă. Timpul meu era ocupat de tot felul de activități online și viața reală pierdea teren. De aceea a trebuit să găsesc o cale de mijloc, au fost ceva dificultăți, dar a meritat.   

Iată câteva dintre „locurile” unde socializez eu:

  Blogger este alături de mine de mai bine de trei ani, iar prin intermediul lui reușesc să îmi împărtășesc pasiunile și să discut pe diverse teme cu cei care mă urmăresc. Mă axez în special pe cărți, seriale și povești personale, dar nu ezit să explorez și alte posibilități. El m-a ajutat să mă descopăr, să mă exprim mai bine, să renunț la timiditate. Nu aș putea nicicum să renunț la el. Am cunoscut astfel foarte multe persoane de care m-am apropiat, pe care îi consider prieteni și cu care aș ieși cu drag la o cafea. Mai mult decât atât, pentru fiecare postare găsesc motive să ies cu prietenii, să ne distrăm împreună, să trăiesc experiențe pe care să le pot reda apoi ca fiind personale. Este un win-win.

  

  De aproape un an postez și pe Youtube clipuri ce se leagă tot de literatură, deoarece acesta mi s-a părut a fi pasul următor potrivit în ceea ce fac. Nu este o nișă foarte dezvoltată în România, dar eu și prietenii mei vloggeri sperăm ca pe viitor cât mai multă lume să se alăture grupului nostru Cartepidemia, să devenim o adevărată comunitate. Prin video-uri comunicăm cel mai bine și planurile noastre sunt mari pentru viitorul apropiat, inclusiv în offline. 

  Cum era de așteptat am și cont de Facebook ce datează încă de pe vremea liceului. Pe atunci nu mă interesa deloc, dar pentru că toate informațiile importante erau trecute pe grupul clasei a trebuit să mă alătur și eu mulțimii. Acum îl folosesc în special pentru publicitate și pentru problemele de la facultate, însă mă ține de asemenea la curent cu tot ce este nou. Apreciez foarte mult acest lucru, mai ales pentru că nu am televizor în camera mea.   

  Deoarece îmi place să scriu, a trebuit să îmi creez un cont pe Wattpad pentru a posta poveștile mele. Am primit aici foarte multe sfaturi ce m-au ajutat să mă dezvolt ca scriitor, de aceea cred cu tărie că internetul este un prieten bun dacă este folosit cu cap. Netgalley a fost și el util în cazul în care am rămas fără cărți de citit, deoarece ei oferă cele mai noi apariții în schimbul unei recenzii sincere și la asta mă pricep cel mai bine. În același fel, Goodreads mă ajută să descopăr cele mai bune cărți dintre cele publicate, un atuu deosebit pentru un iubitor al literaturii.   

  Pasiunea pentru fotografie îmi este satisfăcută prin Pinterest, unde găsesc ușor poze cât se poate de minunate care mă inspiră în tot ceea ce fac. Cum se spune: „O poză face cât o mie de cuvinte”. Există și alte site-uri pe care le folosesc, dar prea puțin pentru a merita menționate. 

   După toate cele spuse puteți vedea că mă implic mult în ceea ce înseamnă acest tip de socializare. Dar ceea ce întâlnesc aici eu implementez în realitate. Nu mă mulțumesc cu o îmbrățișare virtuală, cu o urare programată de Facebook, cu un smiley face. Fiecare sentiment ce mă străbate îl port cu mine și încerc să fiu sensibilă la tot ce mă înconjoară, să fiu onestă, dar caldă cu cei din jurul meu. Vreau să îmi petrec timpul cu familia, prietenele și iubitul meu, să am parte de bucurii, dezamăgiri, tot ceea ce-mi smulge lacrimi, să simt că trăiesc. Nu uit să râd, să plâng și mai presus de toate să fiu eu însămi. Iar în momentul în care voi privi în trecut să fiu mândră de ceea ce am devenit. 

 

- Articol înscris în cadrul competiţiei SuperBlog 2014 -