Motivul acestei postări o reprezintă chiar satisfacția pe care mi-au adus-o atât cărțile scrise de Joanne Rowling, cât și filmele create după serie. Știu că atunci am fost dezamăgită la început pentru că unele personaje erau diferite în imaginația mea (Harry era brunet, în ciuda descrierilor citite :)) Dacă așa vroiam eu?), dar nu pot fi mai fericită decât atât că am făcut cunoștință cu Dumbledore, Hagrid, Sirius, Dobby și alte asemenea personaje minunate. Preferata mea este Hermione în care mă regăsesc într-o oarecare măsură. Doar ultima parte din cea de-a șaptea carte am văzut-o la cinema și mă bucur că s-a întâmplat astfel, pentru că plăcerea mea a fost imensă.
Mereu am fost de părere că lectura unei cărți reprezintă posibilitatea în primul rând de a te familiariza cu tot ce are scriitorul de oferit, dar și de a gusta și simți sentimentele transmise prin propriile percepții. Totuși, pentru cei cărora nu se pot îndeletnici cu aceast tip de obicei, cel mai accesibil este filmul, iar în cazul ăsta din punctul meu de vedere merită. Nu o să mă lungesc, pentru că mă gândesc că v-ați săturat de acest subiect, dar pe mine sincer nu mă deranjează să vorbesc despre Harry Potter, dar nici de beneficiile pe care le-am primit indirect și care m-au format în ceea ce sunt astăzi. Pentru cei care nu au citit încă, le recomand cu căldură.
Voi încă vă mai gândiți la HP sau este un capitol încheiat al vieții voastre? Ce impact a avut asupra voastră?
Vă pup.
0 fantasies:
Trimiteți un comentariu