Interviu cu Alzaram

Bună dragilor. Am pregătit astăzi pentru voi un interviu mai special, iar invitatul meu este Marius, cunoscut de voi ca Alzaram, un tânăr scriitor care s-a făcut remarcat pe Wattpad pentru creații promițătoare în proză, dar și în versuri. Sper să vă placă întrebările mele și prin intermediul lor să aflați ceva mai multe despre el. Enjoy! :D

1. Bună! Spune-mi cum te numești și cum ești cunoscut online/ pe Wattpad pentru cititorii tăi.
Bună Diana, în primul rând aş vrea să îţi mulţumesc că ai acceptat să îmi iei acest interviu. Revenind la întrebarea ta, eu sunt Marius şi activez în mediul online cu pseudonimul literar Alzaram.
2. Am citit aproape tot ce ai scris pe Wattpad și mi-a plăcut mult. De cât timp scrii și care sunt genurile care ți se potrivesc?
Am început să scriu în urmă cu un an. Atunci a început totul. Încerc să nu mă axez pe un singur gen – îmi place să experimentez. Dar până acum lucrările mele, publicate sunt genul: thriller/mistery, action-drama. Poate şi puţin romantism pe alocuri.
3. Când ți-ai dat seama că ai o pasiune pentru scris? Dar pentru literatură?
De-a lungul timpului mi-am pus şi eu întrebarea asta. Cred că scrisul m-a găsit pe mine într-o noapte nefastă. A luat forma unui înger de cenuşă şi mi-a bandajat rănile. Atunci ceva în mine s-a schimbat definitiv. O parte latentă, îngropată în subconştient, se scutură de noroi şi şi-a deschis ochii.

4. Care sunt autorii tăi preferați și cum te-au influențat ei?
Autori preferati nu cred că am. Însă aş putea spune că rezonez cu câţiva. O parte dintre ei o reprezintă: Paulo Coelho, Dan Brown, Stephen King, Edgar Allan Poe.

5. Am văzut că scrii și poezii. Ce te inspiră să le scrii? Ce poeți îți plac?
Mă inspiră tot ce văd, simt, trăiesc, respir: mă doboară şi mă face să renasc.

6. Cum te-a ajutat faptul că ai publicat creațiile tale pe Wattpad? Regreți această experiență?
Wattpad-ul este o experiență grozavă. Am cunoscut acolo oameni minunaţi, care au reuşit să mă motiveze, să scriu în continuare. O dată cu lucrările mele am evoluat şi eu, descoperind părţi din mine necunoscute până atunci. Nu regret această experienţă. De fapt, sunt chiar recunoscător.

7. Cum se desfășoară o zi de-a ta, în plină creație? Ce te motivează să scrii?
Nicio zi nu este la fel, dar încerc să îmi menţin un ritual. Scrisul pentru mine este un proces intim şi îl încep prin a mă interioriza în propria minte. Motivaţia interioară este cea mai bună. Dacă ea nu există, totul se năruie. Desigur, îmi mai alimentez flacăra cu o combustie exterioară. Atunci vorbesc cu cititorii mei sau le citesc comentariile şi totul redevine la normal.

8. Care sunt planurile tale pentru viitor, următorii pași? Ceva proiecte noi?
Momentan, plănuiesc să îmi public lucrările şi încerc ca scriitura mea să ajungă la cât mai multe urechi.  Despre celelalte proiecte voi spune la timpul potrivit, pe paginile mele.

9. Câteva cuvinte pentru cititorii blogului meu.
Vă mulţumesc pentru timpul alocat să mă cunoaşteţi mai bine. Dacă am reuşit să vă atrag atenţia, simtiţi-vă liberi oricând doriţi să treceţi pragul casei mele. Creem împreună lumi noi şi împărtăşim idei. Mă găsiţi pe: http://facebook.com/alzaram 
                                                           http://wattpad.com/alzaram

Ce citesc eu pe Wattpad...

Îmi cer scuze pentru primul minut când apare neclar, din păcate camera nu a focalizat de la început. Era și timpul să fac un astfel de clip pentru a vă spune ce mai citesc eu. Voi utilizați Wattpad pentru citit sau pentru scris?

   

                                 DIANA

Recenzie "Al cincilea val" de Rick Yancey (Al cincilea val #1)

Synopsis: 
O invazie extraterestră distruge omenirea în patru Valuri succesive de nenorociri. Dar Al Cincilea Val este cel mai periculos, pentru că de data asta puţinii pământeni rămaşi în viaţă nu ştiu nici măcar ce îi ameninţă, cu atât mai puţin cum să înfrunte pericolul. Cassie, o adolescentă curajoasă de 16 ani, are o singură dorinţă: să îşi salveze frăţiorul – iar pentru asta nu se dă în lături de la nimic. 

Înaintea atacului, Ben Parish era un băiat obişnuit, dintr-un liceu obişnuit. Acum este soldat şi se vede obligat să aleagă între a avea încredere şi a deznădăjdui, între a se supune şi a se răzvrăti, între a-şi face datoria şi a-şi salva prietenii, între viaţă şi moarte.

Părerea mea:
Nu am citit foarte multe cărți despre extratereștri, dar când am început cartea avem deja câteva idei despre cum va evolua povestea. Totuși m-am înșelat, deoarece invazia extraterestră pe care ne-o descrie Rick Yancey este diferită de ceea ce am mai întâlnit până acum. Aceștia distrug tot ceea ce pot, cu o cruzime care este greu de înțeles, însă nu ne putem manifesta indignarea cu adevărat fiindcă ei nu se arată, iar singura dovadă a invaziei lor este nava cu care au ajuns ei pe Pământ. Ciudat, nu?

După cum puteți vedea din descriere există 4 valuri succesive în care omenirea are de suferit, în care peste 95% din populația globului și-a pierdut viața în diverse moduri. În câteva zile oamenii ajung din nou în Epoca de piatră, când toată tehnologia de care dispun nu îi mai ajută. Chiar dacă șansele unui asemenea eveniment sunt infime, este imposibil să nu te gândești cât de vulnerabili putem deveni în cazul unor catastrofe. Primul meu impuls a fost să învăț să aprind focul prin metode rudimentare și alte trucuri care m-ar ajuta să supraviețuiesc unor situații extreme, din moment ce nu am fost în armată și știu că nu m-aș descurca prea bine.   

Personajul nostru principal este Cassie (Cassiopeia) Sullivan, o adolescentă ce trece prin toate nenorocirile și supraviețuiește alături de tatăl și fratele său, până când extratereștri lovesc din nou. După ce și-a pierdut mama în urma molimei viața ei este dată peste cap și este nevoită să renunțe la adolescență și să se axeze pe probleme mult prea complicate pentru o persoană atât de tânără. Cel mai mult apreciez la ea curajul cu care depășește fiecare încercare și cu care își înfruntă adversarii, în ciuda șanselor care sunt împotriva ei. Ea este dispusă să facă orice, chiar și imposibilul să își recupereze fratele din mâinile inamicilor.

Puțin câte puțin Cassie ne povestește ce s-a întâmplat de la prima apariție a navei și până a început atacul, precum și despre viața ei normală de dinainte. Astfel ne atașăm de Sammy, frățiorul ei, și suntem intrigați de pasiunea ei pentru Ben Parish, un tip de la liceu pe care îl plăcea și căruia nu a apucat să-i mărturisească sentimentele.

Un alt personaj important pentru Cassie este tatăl său, pe care l-am admirat enorm de mult pentru toate lecțiile pe care i le-a oferit, pentru exemplul pe care îl dă și pentru inteligența și tăria lui de caracter. Datorită lui Cassie va deveni o provocare pentru extratereștri și le va arată ce înseamnă să fii om.

O să vorbesc puțin și despre Evan Walker, tipul care o salvează pe Cassie și de care ea se apropie foarte mult, dar care are niște secrete periculoase ce vor schimba regulile jocului. Mi-a plăcut de el, însă din punctul meu de vedere Cassie își pierde prea repede capul în preajma lui și îmi dă impresia că și-a aruncat pe geam toată experiența pe care a acumulat-o și toate învățăturile tatălui ei.     

Cartea este împărțită în XIII părți și 91 capitole destul de scurte, în care se schimbă de mai multe ori punctul de vedere. Scriitura autorului este plină de emoție și reușește să transmită durerea omenirii în ceea ce privește finalul pregătit de extratereștri. La început povestea este lentă, dar apoi devine incitantă, plină de răsturnări de situație și suspans, iar finalul este perfect direcției în care se îndreaptă acțiunea.

Recomand cartea celor care apreciază genul SF, dar nu în stilul clasic, ci cu elemente distopice, o poveste post-apocaliptică plină de suferință și încercări. 

Voi ați citit-o? Cum vi s-a părut? 

Mulțumesc frumos Editurii Art pentru că mi-a oferit un exemplar al cărții pentru recenzare în schimbul părerii mele sincere. Mai multe detalii pe pagina de Facebook Youngart.

Nota mea:

Great book! You need to read it.

Citate:
" Zumzetul a dispărut. 
Știți Zumzetul de care vorbesc.
Dacă n-ați crescut pe vârful unui munte sau n-ați trăit toată viața într-o peșteră, Zumzetul a fost mereu în jurul vostru. Asta era viața. Era marea în care înotăm cu toții. Zgomotul constant al tuturor lucrurilor pe care le-am construit ca să ne facă viața mai puțin plictisitoare. Cântecul mecanic. Simfonia electrică. Zumzetul tuturor lucrurilor noastre și al nostru, al tuturor. 
S-a dus. " 

" Cea mai frumoasă parte a zilei. 
 Acele câteva secunde în care eşti treaz, dar ai mintea goală. Nu-ţi aminteşti unde te afli, ce eşti acum, ce ai fost înainte. Doar respiraţia şi bătaia inimii şi sângele-n mişcare. E ca şi cum ai fi din nou în pântecul mamei. Pacea vidului."

" Nu voiam decât să mă întorc la tata.
 Tata avea sa rezolve tot. 
 Pentru că asta fac tații. Rezolvă. "

" Poate sunt eu ultima, dar sunt cea care stă în picioare. Sunt cea care se întoarce să dea piept cu vânătorul fără chip din pădure, pe o autostradă pustie. Nu sunt cea care fuge, nu sunt cea care rămâne, sunt cea care înfruntă.
 Pentru că dacă sunt într-adevăr ultima, atunci eu sunt omenirea.
 Și dacă ăsta e ultimul război al omenirii, atunci eu sunt câmpul de bătălie. "

" Noi suntem cei morți. Nu mai exista nicio altă categorie acum. Cei morți-în-trecut și cei morți-în-viitor. Cadavre și viitoare cadavre. "

Despre Rick Yancey:
Rick is a native Floridian and a graduate of Roosevelt University in Chicago. He earned a B.A. in English which he put to use as a field officer for the Internal Revenue Service. Inspired and encouraged by his wife, he decided his degree might also be useful in writing books and in 2004 he began writing full-time.

Since then he has launched two critically acclaimed series: The Extraordinary Adventures of Alfred Kropp, for young readers, and The Highly Effective Detective, for adults. Both books are set in Knoxville, Tennessee, where Rick lived for ten years before returning to Florida.

Unboxing Editura Art #2

Vă invit să vedeți cărțile pe care le-am primit de la sponsorul blogului, Editura Art, într-un nou colet.
Le mulțumesc frumos pentru această oportunitate!

Voi le-ați citit? 

Unboxing Editura ART #1

Un video pe care uitasem să îl postez. 

Câteva cărți minunate primite de la noul meu sponsor Editura ART. Enjoy!

Cartepidemia #10 - Noiembrie 2015

Hei! Sper că v-a plăcut liveshow-ul de ieri și „Aristotel și Dante descoperă secretele universului” pentru că de astăzi vom începe o nouă carte și anume „Nume de cod: Verity” de Elizabeth Wein, care a fost tradusă la noi la editura Epica. 

Nu știu care este subiectul principal al cărții și mă bucur pentru că am șansa să fiu impresionată pe parcursul lecturii, dar sunt totuși curioasă dacă voi ați citit-o. Astfel, vă aștept să îmi spuneți cum vi s-a părut, iar dacă nu ați avut ocazia poate o veți citi alături de noi. Liveshow-ul va avea loc pe canalul lui Twist, dar momentan nu știm când, vom reveni cu data și ora exactă pentru această întâlnire. 

Pentru impresii și întrebări vă aștept pe blog sau pe canalul de Youtube. Pupici! :D

Liveshow Cartepidemia #9 - octombrie 2015

Bună tuturor! Dacă nu ați fost alături de noi ieri la liveshow când am discutat despre „Aristotel și Dante descoperă secretele universului” de B. A. Saenz vă invit să urmăriți înregistrarea de mai jos.

Sper să vă placă ideile noastre și planurile pentru viitorul apropiat. De asemenea, dacă aveți întrebări nu uitați să le lăsați în comentarii pe blog sau pe canalele noastre de Youtube: Simona, Adela, eu, Irina și Twist. Pupici! :D

PÂINE DE CASĂ CU SEMINȚE DE FLOAREA SOARELUI

Pentru că este weekend și atunci experimentez cel mai mult mi-am zis să pregătesc o pâine de casă cu ustensilele speciale pe care le-am primit de Ziua pâinii (16 octombrie) de la Tupperware.

 

În revista pentru pâine pe care o puteți vedea în imagine am găsit o rețetă simplă pe care a trebuit să o încerc, cu puține modificări :D.

Timp de preparare: 15 min
Timp de dospire: 40 min + 30 min
Timp de coacere: 30 min la 180ºC

Ingrediente: 
– 500 g făină
– 1 linguriță de sare
– 1 linguriță de zahăr
– 20 g drojdie la plic – am folosit doar 7 g, deoarece pe spatele plicului scria că este de ajuns pentru 500 g de făină
– 250 ml lapte degresat – eu am folosit semi-degresat
– 60 g margarină vegetală
– 1 gălbenuș
– semințe de floarea soarelui/ susan/ alte semințe pe care le doriți – pe acestea le-am adăugat eu pentru aspect și pentru valoare nutritivă ;)

Preparare: 
1. Amestecați într-un bol făina, zahărul, sarea și drojdia uscată. Faceți o gropiță în mijloc și puneți laptele și margarina. Laptele să nu fie rece din frigider, pentru ca drojdia să acționeze.

 

2. Puneți bine capacul și agitați bolul până se amestecă toate ingredientele. Acesta a fost pasul cel mai interesant, eu sărind prin bucătărie cu bolul pentru pâine. Pentru acest pas nu am făcut nicio poză din păcate. :))

3. Deschideți capacul și formați aluatul ca o bilă. Fixați capacul din nou și lăsați la dospit în jur de 40 min, când va sări capacul singur sau aluatul își va dubla volumul. Aluatul meu a fost destul de micuț, așa că nu am avut plăcerea de a vedea cum sare capacul. Poate data viitoare. :D

 

4. Scoateți aluatul și puneți-l în forma/tava în care doriți să îl coaceți (nu am avut o formă dreptunghiulară de silicon ca în rețetă, dar m-am descurcat și fără). Mai lăsați să crească până aproape de marginea de sus a formei, în jur de 30 min. Între timp, preîncălziți cuptorul la 180ºC.

5. Odată crescut, ungeți aluatul cu gălbenușul de ou, folosind o pensulă de silicon și cu foarfeca zdrențuiți puțin aluatul de deasupra. La final presărați semințele alese.

6. Coaceți 30 min până devine aurie. Dacă vi se pare că nu este coaptă o puteți lăsa mai mult. Nu vă lăsați păcăliți de culoarea arămie de deasupra care se datorează gălbenușului, aveți grijă să fie rumenită peste tot.
7. Lăsați să se răcească, apoi o puteți tăia și gusta. Pentru a se păstra proaspătă o puteți pune la congelator, deși eu nu am făcut asta.

 

Acesta este rezultatul și așteptarea a meritat. Din punctul meu de vedere pâinea arată foarte bine și este foarte gustoasă.

Dacă folosiți această rețetă nu uitați să îmi spuneți și mie cum v-a ieșit și dacă vă place. Poftă bună! :D

Recenzie ”P.S. Te iubesc” by Cecelia Ahern + Film

Synopsis:
Holly nu poate trăi fără soţul ei Gerry, până în ziua în care este nevoită. Ei erau genul de cuplu tânăr care îşi terminau frazele unul celuilalt. Când Gerry cedează în faţa unei boli terminale şi moare, Holly acum la vârsta de 30 de ani îşi pierde pofta de viaţă, incapabilă să îşi revină. Însă, cu ajutorul unor scrisori lăsate de soţul său înainte să moară şi a insistenţelor familiei sa excentrice şi a prietenilor, ea învaţă să râdă, să îşi învingă temerile şi să descopere o lume care nu ştia că există. 

Un roman încântător cu recurs între generaţii ce apare odată la foarte mult timp, P.S. Te iubesc este o captivantă scrisoare de dragoste pentru lume!

Părerea mea:
Una dintre cele mai frumoase povești despre dragoste pe care le-am citit. Subiectul este dulce-acrișor și ne prezintă o dragoste care depășește orice bariere, inclusiv cel existențial. Gerry, soțul lui Holly, îi lasă înainte să moară 10 scrisori pentru fiecare lună următoare a anului respectiv pentru a o ajută să se obișnuiască cu această pierdere și să meargă mai departe. 

Astfel, pe parcursul cărții o urmărim pe Holly în momentele dificile prin care trece de la moartea soțului său. În scrisorile lui, Gerry îi oferă sfaturi pas cu pas, deoarece el o cunoaște cel mai bine și știe cum să o ajute să iasă din depresie. Mi-a plăcut schimbul  extrem de amuzant de replici și istoria lor împreună. Felul în care se completează unul pe altul m-a emoționat enorm de mult.

Am fost încercată de numeroase sentimente, nu știam când să râd și când să plâng, pentru că totul se împletește foarte frumos. E de la sine înțeles că l-am adorat pe Gerry, este un bărbat deosebit de la care avem foarte multe de învățat, lucru pe care îl pot spune și despre Holly. Chiar dacă povestea începe într-un moment de suferință, vom observa cum viața lui Holly se transformă și va deveni o persoană mai puternică în urma acestuia.  

Mi-a plăcut mult stilul autoarei, reușește să descrie foarte bine stările prin care trec personajele și am simțit durerea protagonistei noastre ca și cum ar fi fost a mea. Un alt lucru interesant de urmărit este relația dintre Holly și mama sa, care într-o oarecare măsură o înțelege și încearcă să îi fie alături, deși au păreri diferite despre viață. Alături îi sunt și prietenii, care nu o lasă să fie singură în casa care îi amintește la fiecare pas de Gerry.

Per total este o carte frumoasă, care ne oferă lecții despre pierderea persoanei iubite, depășirea problemelor și importanța familiei și a prietenilor, de aceea v-o recomand cu drag.

Voi ați citit-o? Cum vi s-a părut?

Nota mea:

Great book! You need to read it.

Despre Cecelia Ahern:
Cecelia Ahern a scris romanul său de debut, PS. Te iubesc când avea 21 de ani. Acesta a fost publicat în 2004, fiind bestsellerul nr. 1 în Irlanda pentru 19 săptămâni şi vândut în peste 40 de ţări. Cartea a fost adaptată în Statele Unite în regia lui Richard LaGravenese şi avându-i ca protagonişti pe Hilary Swank şi Gerard Butler în anul 2007.

A doua cartea a sa, Love, Rosie a câştigat premiul german CORINE în 2005. Ea a contribuit cu povestiri scurte pentru cărţi de caritate şi a fost de asemenea co-creator şi producător al comediei Samantha Who? redată de ABC.

Alte lucrări ale sale includ If You Could See Me Now (Prieteni nevăzuţi), A Place Called Here (Dispăruţi fără urmă) Thanks for the Memories (Mulţumesc pentru amintiri) The Gift (Cadoul), The Book of Tomorrow (Cartea Viitorului).

Ecranizarea:
Personajele au fost destul de bine alese, deși nu mi-a plăcut extrem de mult de Holly. Din punctul meu de vedere Gerard Butler a fost minunat ca Gerry. Mi-ar fi plăcut să fie prezent pentru o mai lungă perioadă de timp pentru că scenele dintre el și Hilary au fost superbe. Trebuie să menționez că multe aspecte din carte au fost schimbate, dar per total mi s-a părut un film bun, foarte emoționant și îl recomand.