Ce ati dori sa imi transmiteti?

joi, 9 iunie 2011

Partea a 3 - a

   M-a privit uimita, insa fara a cere mai multe detalii. Trebuia sa ne apucam de lucru, imediat. Nu mai era foarte mult timp, iar ceva ma atragea spre partea de vest a casei, spre tufisuri.    
    - Unde mergem? mi-a spus Lisa, apucandu-ma de mana. Ar fi trebuit sa te incalti. Dupa ploaia de aseara sigur mai este ud. 
    - Nu conteaza, ne grabim.
    - Unde? Mai incet...Ce se intampla, Caroline? Ma sperii.
    - Nu pot sa-mi explic...Este ceva acolo. Ne asteapta. 
    - Cine? Nu este nimeni acolo. Doar niste balarii. 
    - Ai incredere in mine, i-am soptit, incercand sa o fac sa inteleaga. 
   O forta mai puternica decat mine nu imi dadea pace. Si din pacate nu renunta atat de usor.   
    Avusesem dreptate. Era intr-adevar cineva acolo. 
    - In sfarsit. Buna, Caroline. Lisa...
    - Si tu esti...?
    - Nu-ti amintesti de mine? M-ai lasat sa merg pe jos pana acum. Ti-era poate frica, poate, sa nu te musc. Ham - ham.
    - Poftim? Am intalnit doar un...
    - Un caine, da. Imi cer scuze, am uitat sa ma prezint. Foarte nepoliticos din partea mea. Numele meu este Brittany. Va caut de mult, am obosit. Vorbim la o ceasca de cafea. Sunteti de acord? 
    - Nu atat de repede, m-am rastit eu. Cum adica tu erai....tu erai cainele? Imposibil.
    - Mai aveti de invatat. Nimic nu este imposibil. Nu si acolo de unde vin eu. 
    - Si asta inseamna...ce?
    - Iadul.   
   Am inceput sa rad, insa mi-am dat seama ca nu era o gluma si zambetul mi-a inghetat pe fata.
    - Deci...cum ramane pana la urma? Faceti cinste?
                              Va urma...