Leapșă - Ziua 6

6. Scrie 30 de chestii interesante despre tine

Nu știu cât de interesante sunt pentru voi, dar acestea sunt:

1. Mi-am făcut o obișnuință din a dormi după miezul nopții și să mă trezesc la prânz. 

2. Caii sunt animalele mele preferate dintotdeauna, dar pentru acasă mi-aș cumpăra un beagle. Îi ador!

3. Cânt peste tot, în baie, în camera mea, chiar dacă știu că nu prea am voce. Nu mă pot abține, îmi place enorm de mult muzica.

4. Vorbesc mult de obicei, dar mult mai mult atunci când sunt obosită.

5. Sunt destul de leneșă, mama mereu se plânge că nu o ajut cât ar trebui, dar nu am timp de obicei, iar în vacanță...ei bine, să zicem că am altele de făcut. 

6. Visez cât e ziua de lungă, mereu inventez povești, scene sau personaje. Niciodată nu e de ajuns.

7. Îmi place mult să scriu și sper ca într-o bună zi să ajung suficient de bună pentru a publica. Îmi este însă destul de greu, ținând cont că ai mei nu mă sprijină, din contră încearcă din răsputeri să mă facă să mă răzgândesc. Dar eu nu mă dau bătută! ;)
8. Ador animalele din pluș. Am o întreagă colecție acasă. Este singurul cadou care nu se învechește niciodată.

9. În fiecare vară ies cu fetele la bronzat și la "bârfit". Asta durează câteva ore bune :D.

10. Ciocolata albă este preferata mea. Unchiul meu îmi aduce de fiecare dată când vine acasă din Germania. Este delicioasă!

11. Tartele cu fructe de vară îmi ies cel mai bine! Am rețeta mea specială ;)

12. Îmi place să mă plimb și să călătoresc.

13. Obișnuiesc să fotografiez tot ceea ce mi se pare interesant și demn de păstrat ca amintire. 

14. Pentru o carte bună aș pierde bucuroasă ore bune de somn.

15. Nu mă pot sătura de Damon din The Vampire Diaries.  

16. Ochii mei se schimbă mereu, oscilează între albastru și verde. Mereu mă rușinez când cineva îmi spune că am ochii frumoși... și se întâmplă destul de des. ;))

17. Am o pasiune pentru eșarfe. Dacă mi-al permite mi-aș cumpăra toate modele și toate culorile posibile. 

18. Am convins-o pe soră-mea să citească :D. Harry Potter încă face minuni. 

19. Nu mă satur niciodată să adun cărți, atât electronice, cât și tipărite. Jumătate din laptopul meu este plin deja, cu toate că a trecut abia o lună de când mi l-am cumpărat :)) 

20. Îmi este foarte milă de animale, chiar mai mult decât de oameni. Când îi văd că se chinuie mi se rupe inima... Nu suport.

21. Sunt înnebunită după cultura asiatică și tot ceea ce ține de acest continent. Părinții mei își ies din fire când văd cât de des ascult muzică coreeană sau vizionez drame. Chiar nu înțeleg această pasiune a mea, iar când au văzut că am început să învăț și limba chineză și coreeană au făcut un scandal monstru. Greu e cu părinții ăștia... 

22. Când eram mică mă jucam cu păianjenii și melcii, îi țineam în cutii și le dădeam de mâncare. Era un obicei ciudat de-al meu, iar mama era îngrozită. Mereu îi găsea mișunând prin casă. Melcii au ajuns chiar și pe farfuriile ei preferate. Era să facă infarct. :))

23. Am doi peruși ca animale de companie pe nume Dolly și Didi, din cauza cărora nu am niciodată liniște. Sunt tare guralivi. 

24. Sunt o persoană emotivă, plâng destul de repede când ceva mă deranjează și nu pot face nimic să îndrept acel lucru.

25. Vreau să învăț de ceva timp să cânt la chitară sau la pian, dar până acum nu reușit. Am vorbit cu o prietenă de-a mea ce cântă la chitară și sper să încep cât de curând. :D

26. Urăsc greșelile pe care le fac oamenii atunci când scriu sau vorbesc. Mi-am format un obicei (răutăciuos uneori) de a corecta lumea și nu mă pot controla :)) Mai nou am început să scriu cu diacritice (poate ați observat), ținând cont că tastatura îmi funcționează acum cum trebuie. 

27. De curând m-am gândit să îmi aleg ca specializare după ce voi termina facultatea (peste 1000 de ani, știu) chirurgia pediatrică. A fost ceva spontan, dar mi se pare interesant și complicat în același timp. 

28. Părinții mei sunt foarte stricți, trebuie să le cer voie pentru orice. Nu știu ce să mă mai fac cu ei, simt de multe ori că o iau razna. Niciodată nu sunt destul de bună pentru ei, iar dacă încerc să-mi impun punctul de vedere sunt obraznică. Aveți vreo soluție? În afară de a pleca pe ușă și a mă întoarce peste câteva zile :P. M-am gândit de multe ori la asta.

29. Când eram mică, eu și cele mai bune prietene ale mele înființasem o formație ce se numea LODI (L=Lavinia, O=Oana, D=Diana, I=Iulia). De fiecare dată când ieșeam afară le imitam pe fetele de la ASIA, Candy sau Andre. Ce vremuri!   

30. Toată ziua stau pe internet, fie vizionez filme, fie scriu pe blog, fie îmi verific e-mailul. A devenit o dependență din păcate.  

Leapșă - Ziua 5

5. Un moment în care ai vrut să-ți iei viața

   Fiecare dintre noi a avut zile mai proaste în care moartea părea poate cea mai bună soluție (dar bineînțeles că nu era). Ea este pretutindeni, oriunde privești, la fiecare colț de stradă. Au fost momente în viața mea în care simțeam că nu mai pot să depășesc problemele care năvăleau peste mine, de parcă aș fi fost călcată în picioare și nu mai doream să continui. a fost groaznic.

   Îmi amintesc și acum una din perioadele pline de certuri între părinții mei și iubitul meu în care ajunsesem să nu mai gândesc limpede, mă supăram foarte repede, țipam imediat, apoi plângeam. Nervii mei erau la pământ și nu mai știam ce să mă mai fac. Recunosc că nu o dată mi-a trecut prin minte să renunț la tot, că asta e singura soluție să scap de scandal. Dar am realizat că prețuiesc viața mai mult decât orice și că îmi place să mă bucur de ea, chiar dacă lucrurile nu merg mereu perfect. Vreau să mă bucur de fiecare experiență, să lupt pentru ceea ce îmi doresc și să nu mă dau niciodată bătută din lașitate.  

Leapșă - Ziua 4

4. Părerea ta despre religie

   Este destul de complicat să discut despre religie, din moment ce cu toții avem îndoielile și revelațiile noastre ce se pot schimba de la o zi la alta. Îmi place să cred în Dumnezeu, o ființă superioară nouă din toate punctele de vedere, care ne este mereu alături, ne iubește și este gata în orice clipă să te ierte dacă ne dorim suficient de mult asta. Poate sunt eu prea visătoare, dar mi se pare fermecător misterul care este în jurul credinței și a vieții noastre în general, este plăcut să știm că cineva ne veghează, se îngrijește de noi, ne-a creat așa complecși cum suntem. Ideea de a  ne "naște" dintr-o greșeală a universului mă întristează și mă limitează într-o oarecare măsură. 

   Totuși, când vine vorba de religie, nu mă pot decide asupra uneia. Eu sunt ortodoxă, părinții și majoritatea prietenilor mei la fel, însă asta nu înseamnă nimic concret. Așa m-am născut și așa o să îmi trăiesc cu siguranță toată viața, dar cum rămâne cu ceilalțî? Nu sunt iarăși de acord cu tot ceea ce poate se spune într-o zi de duminică la slujbă. Oamenii tind să exagereze și să se folosească de rangul lor de preoți sau pastori pentru a ne convinge să facem diverse lucruri. Tocmai de aceea, citesc Biblia și aleg să fiu eu cea care interpretează acele cuvinte, fără a le duce la extrem. Încerc pe cât posibil să cântăresc alegerile pe care le fac să se bazeze pe aceste convingeri ale mele și după placul Domnului. Așa mi se pare cel mai corect. 

Atenție, se cântă! Taylor Swift - Stay Beautiful

O ador pe Taylor, pentru simplitatea și mesajele pe care le transmite prin intermediul cântecelor sale. 

Așadar: Stay beautiful!

Leapșă - Ziua 3

3. Părerea ta despre droguri și alcool

   Nu cred că există mulți care să aibă o părere bună despre droguri sau alcool, dar eu sunt întru totul impotriva lor. Detest să văd oameni cuprinși de astfel de vicii, să se distrugă singuri, de parcă nu ar exista în jurul lor destule lucruri care fac deja de foarte mult timp cu deosebită măiestrie. Cum să îți placă să îți pierzi mințile, să uiți de tine, de principiile tale? Eu nu pricep, sincer.

   Din punctul meu de vedere se pot găsi și alte modalități prin care să facem față greutăților vieții, pentru că asta înseamnă să fii om mai presus decât orice. Să mâncam ciocolată pentru că ajută, să știți, să ieșim cu prietenii în oraș, să dansăm până la epuizare pentru a elimina gândurile negative și supărarea, să vizionăm desenele animale pe care le iubeam enorm în copilărie. Nimic nu este interzis atâta timp cât nu ne rănim. Asta fac drogurile și alcoolul într-un final.  

   Am făcut acum 2 ani un proiect despre băutura la volan și am văzut cât de informați suntem cu toții, dar că nu suntem mereu la fel de conștienți și stăpâni pe ceea ce facem. Hai să nu lăsăm impulsurile prostești și lucurile care ne supără și ne rănesc să ia control asupra vieții noastre. Ce credeți? 

P.S: Foarte tare sfatul!

Recenzie "Orașul de Sticlă" - Cassandra Clare (3)

   Voi începe prin a-mi cere scuze Loredanei Tudor, pentru întârzierea îndelungată. Această carte mi-a fost oferită spre recenzare de o perioadă lungă de timp de către Libraria Online Libris. Vreau să le mulțumesc pentru înțelegere și răbdare și pentru posibilitatea de a citi această carte minunată. Enjoy! 

Synopsis:

  Jace întocmește un plan pentru a o știi în siguranță pe Clary, ținând-o departe de Alicante (Orașul de Sticlă), celebrul oraș al Vânătorilor de umbre. Impulsivă și foarte încăpățânată cum o știți, Clary face tot posibilul, chiar și imposibilul, pentru a-i urma pe fratele său Jace și pe familia Lightwood în Alicante, în speranța că aici va găsi persoana care ar putea să o salveze pe mama sa. Luke, vechiul și credinciosul prieten al mamei, o însoțește și o apără chiar cu prețul propriei vieți și se dovedește a fi un adevărat ajutor. 
   Ajunsă în casa surorii lui Luke care le ofera adăpost, nu poate rezista tentației de a se avânta singură în aventură, văzând că aceasta nu este de acord cu planul ei. În această călătorie periculoasă îl întâlnește pe Sebastian, un băiat fermecător și plin de sine, care se va arăta interesat de Clary. Totuși, aparențele înșală și nimic nu este ceea ce pare la început, inclusiv noul prieten. 
   Simon-Vampirul este prins într-o nouă încurcătură cu noul Inchizitor al Conclavului care îl ține prizonier pentru a dovedi că Valentine are spioni în interiorul orașului pe care îi folosește pentru scopurile lui necurate. 
   Protecțiile orașului cad, permițând unui șuvoi uriaș de monștrii să pătrundă înăntru și să ucidă o mulțime de nevinovați fără apărare. Singura soluție este acceptarea propunerii lui Valentine, însă asta presupune un dezastru. Pentru a afla ceea ce se întâmplă mai departe și decizia Conclavului va trebui să citiți cartea. Nu o să vă pară rău.
    
Părerea mea:
   Cred că nu mai este necesar să vă spun cât de mult am îndrăgit și această carte - chiar mai mult decât primele două. Povestea lui Clary este plină de acțiune, suspans și dragoste, încât abia mă pot despărți de ea. O invidiez pe Cassandra Clare pentru ingeniozitatea, priceperea, talentul și tot ce a folosit ea în crearea acestei serii. Cu fiecare pagină parcursă am simțit că am acumulat cunoștințe noi și că nimic din ceea ce este scris nu apare în zadar. 
   Din nou am sorbit descrierile cu plăcere, bucurându-mă de minunatul univers în care se petrece acțiunea, convinsă că mi-ar plăcea enorm de ea să fiu acolo pe propria piele. Personajele m-au fermecat cu replicile amuzante și inteligente, cu tăria și curajul de a înfrunta necunoscutul. Jace este din nou favoritul meu, nu încetează să mă uimească prin schimbările prin care trece ca personaj. Îl ador! Clary evoluează mult, este mai stăpână pe sine și pe puterile pe care le posedă. Vă recomand cu mare drag această serie, nu o ocoliți dacă aveți ocazia să o citiți.
Citate:
" - Dar...Sebastian părea la fel de uimit ca și Clary. Se holba la Magnus cu gura ușor căscată și cu stupoare pe chip. În cele din urmă, se bâlbâi: Tu ești...Ragnor Fell? Magicianul
 Magnus își scoase pipa.
   - Păi, sunt foarte sigur că nu sunt Ragnor Fell, dansatorul exotic."

" - Uneori, plantele bolnave trebuie sacrificate pentru a salva grădina, zise Valentine. Și dacă toate sunt bolnave... "

" - Clarissa, zise el (Valentine), ești aici, cu vampirul, după câte văd. Când lucrurile or să se mai liniștească un pic, trebuie să discutăm serios despre cum să-ți alegi animalele de companie."

Nota mea: 5/5
O puteți achiziționa de AICI.

Interviu cu Jodi Meadows

   Bună tuturor! A trecut ceva timp de la ultimul interviu, dar iată că Jodi Meadows, o scriitoare deosebit de talentată și drăguță a răspuns pozitiv rugăminții mele de a ne împărtăși puțin din experința și viața ei. Vreau mai întâi de toate să îi mulțumesc din nou și să îi transmit toate cele bune și multă inspirație, să ne bucure în continuare cu povești superbe. Salutați-o pe Jodi!

 Dreams*Link: What is you motto in life?

 Jodi Meadows: I don't actually have a motto in life, but if I did, it'd probably be something like, "Eat more cookies." I love cookies.

 D*L: When did you first realize you wanted to be a writer?

 J.M: When I was eleven, my teacher read WAIT TILL HELEN COMES by Mary Downing Hahn to the class. Something about that book made me realize that people write books as a legitimate job. I wanted that to be my job.

 D*L: What do you do when you're not writing?

 J.M: I really like to knit and crochet. I also spin my own yarn. 

 D*L: Is there any particular author or book that influenced you in any way either growing up or as an adult?

 J.M: All books are influential, but a few that particularly affected me were THE BLUE SWORD by Robin McKinley, WINTER OF FIRE by Sherryl Jordan, and WILD MAGIC by Tamora Pierce.

  D*L: Is Ana, your MC in Incarnate, a part of your personality?

 J.M: We have a few similarities, but Ana is her own person. One thing she does get from me, though, is her need to be good at something. I've always felt really pressured to be good at things I love, like dance or music or writing -- and the pressure is all self-imposed. 

 D*L: How many things from your book happened in reality?

 J.M: All of them! (Just kidding.)

 D*L: What project are you working on now?

 J.M: I'm just finishing up the first draft of Incarnate 3. Soon I'll have to do a nice, thorough edit on it, but for now I have a little break.

 D*L: If your house were on fire, what object would you take (thinking that people are all safe)?

 J.M: All the people AND pets, right? Then I'd take my computer. It's where all my manuscripts are stored.

 D*L: Describe the perfect place from your point of view. What is the main condition you look for?

 J.M: Hmm. Somewhere comfortable and quiet. I'm not too particular. 

 D*L: Do you have any advice to give to aspiring writers?

 J.M: KEEP WRITING! If your first manuscript doesn't make it, write another one. And if that one doesn't do what you wanted, write another. And another. INCARNATE was my 17th completed manuscript. The trick is to never give up.

 D*L: A message for my readers.

 J.M: Hello readers! I hope you enjoy INCARNATE!

Despre seria Incarnate:
Încarnarea (vol. I):

SUFLET NOU
Ana este nouă. Pentru mii de ani în Range, milioane de suflete s-au reîncarcat iar și iar, păstrându-și amintirile din viețile precedente. Când Ana s-a născut, un alt suflet a dispărut și nimeni nu știe de ce.
FĂRĂ SUFLET
Chiar și mama Anei crede că este un Nosoul, un profet al lucrurilor rele ce vor veni, așa că a ținut-o departe de societate. Pentru a scapa de separarea de societate și pentru a afla dacă se va reîncarna, Ana călătorește spre orașul Inimii, dar localnicii de acolo sunt suspicioși și se tem de ceea ce înseamnă prezența ei acolo. Atunci când orașul este atacat de dragoni și slyphi, oare este vina Anei?

INIMĂ 
Sam crede că sufletul nou al Anei este unul bun. În momentul în care îi ia apărarea, relația dintre ei atinge noi granițe. Dar poate el să iubească pe cineva ce poate va trăi doar o singură dată și oare inamicii Anei - umani sau nu - îi vor lăsa să fie împreună? Ana trebuie să descopere greșeala ce i-a dat ei viața altcuiva, dar cum va fi astfel afectată pacea din Orasul Inimii și oare va distruge astfel șansa la reîncarnare pentru toți? 

Asunder (vol. II): 

SUFLETE ÎNTUNECATE
Ana a fost mereu singura. Despărțită. Separată. Dar după Templedark, când mulți locuitori ai Inimii au fost pierduți pentru vecie, câțiva au considerat-o pe Ana responsabilă pentru sufletele întunecate și sufletele noi care ar putea fi născute în locul lor.

UMBRE
Mulți se tem de prezența Anei, o amintire constantă a schimbărilor de neoprit și a necunoscutului. Când sylph începe să se poarte diferit cu ea și oamenii devin violenți, Ana trebuie să învețe să apere, nu doar pe ea însăși, dar și pe cei care nu se pot apăra singuri.

IUBIRE
Anei i s-a spus că cei fără suflet nu pot iubi. Dar sufletele noi? Mai mult decât orice, ea vrea să trăiască și să iubească la fel ca toți cetățenii Inimii, dar chiar și atunci când Sam își declară cele mai profunde sentimente, pare imposibil să treacă peste o viață de respingeri.

În cea de-a doua carte din trilogia Încarnării, Ana descoperă adevărul despre reîncarnare și va trebui să găsească o modalitate de a primi dragostea și a dărui sens vieții sale tinere. Încă o dată, Jodi Meadows exploră frumusețea extraordinară și adâncurile umbrite ale sufletului într-o poveste în egală măsură romantică și fantastică.

Thank you Jodi! You are so kind!

Leapșă - Ziua 2

2. Unde te vezi peste 10 ani

   Mi-e destul de greu să fac presupuneri pentru o perioadă atât de lungă de timp....jumătate din   vârsta mea de acum. Cred că o să fiu medic cu acte în regulă, nu rezident sau student, o să am  familia mea și chiar și o carte publicată (sper). O să salvez oameni, pentru că de astăzi (culmea) am simțit că mi-am găsit locul și mini-universul în care să trăiesc (spitalul) pentru a fi fericită. Știu de asemenea că orice s-ar întâmpla mai târziu o să primesc cu brațele deschise, deoarece nu de puține ori m-am razgândit sau am revenit la ceea ce renunțasem. 

   Viitorul este pentru mine ca un culoar plin de uși ce trebuie deschise, nivele prin care o să trecem în fiecare zi pentru a deveni omul matur capabil să primească toate loviturile vieții fără să scrâncească, fără să se vaite ca un copil în lipsa mamei. Asta îmi doresc să fiu, o persoană puternică și stăpână de sine, capabilă să aleagă ce este mai bine pentru ea. Dacă voi reuși să fac asta, celelalte lucruri vor veni de la sine, atât cariera mea, cât și viața personală la care tânjesc. Voi aștepta și voi vedea.  

Premiu + leapșă cadou

Update! Am primit din nou această leapșă de la libra. Mulțumesc!

   Îi mulțumesc frumos lui rosia_lady pentru premiu și pentru leapșă, este un gest foarte frumos. Pentru necunoscători, Liebster = favorit, astfel că sunt deosebit de încântată de cadoul primit. Să începem:

Reguli:

1. Postează imaginea Liebster Blog Award

2.Spune 11 lucruri despre tine

3. Răspunde la întrebările adresate de cel care te-a nominalizat și formulează un set nou de 11 întrebări pentru cei pe care îi nominalizezi

4. Nominalizează 11 persoane (+link) care să realizeze acest tag

5. Mergi pe pagina lor și anunță-i

6. Nu da tag-ul inapoi!

2. 11 lucruri despre mine.

1. Vorbesc enorm de mult.
2. Urăsc să fiu cicălită.
3. Sunt în zodia Gemeni.
4. Sunt o visătoare. 
5. Aș da orice pentru o zi liniștită la malul mării, un laptop și o sticlă de Coca-Cola.  
6. Sunt o fană a Asiei și a tot ce ține de acest continent.
7. Aș citi non-stop.
8. Îmi place și știu să dansez. 
9. Știu să tricotez, o făceam destul de des când eram mică. :D
10. Obișnuiesc să dorm târziu și să mă trezesc târziu, asemeni unei bufnițe.
11. Sunt mereu în căutare de lucruri noi. 

                                       

3.1. Întrebări pentru mine de la rosia_lady:

 1. Unde ai vrea să îţi petreci vacanţa ideală?

   Pe insula Jeju în Coreea de Sud. Toate pozele pe care le-am văzut și filmele în care se vorbește despre stațiune sunt superbe.

 2. Ceai sau cafea?

   Ceai de obicei, dar trebuie să aibă neapărat lămâie cât se poate de mult și desigur zahăr.

 3. Care este citatul tău preferat?

   Love is like the wind; you can't see it, but you can feel it.

 4. Care este mijlocul de transport în comun pe care îl foloseşti cel mai des?

   Fac în fiecare dimineață naveta cu trenul. Mai des decât atât nu cred că se poate.

 5. Ce culoare au ochii tăi?

   Depinde de anotimp și de hainele pe care le port. Între albastru și verde. 

 6. Un lucru interesant despre tine.

   Am un râs extrem de ciudat, dar și un strănut. Toată lumea se amuză pe această temă când mă aude. 

 7. Trei cuvinte care te caracterizează.

   Blândă, calmă, emotivă.

 8. Serialul preferat?

   Jurnalele Vampirilor.

 9. Care este povestea ce îţi plăcea cel mai mult când erai copil?

   Frumoasa și bestia.

 10. Trei lucruri care te fac fericit.

   Când toți cei din jurul meu sunt fericiți, când pot citi după plac și când pot dansa până la epuizare.

 11. Desertul preferat?

   Cozonacul în general, dar nu sunt adepta prăjiturilor. Mi se apleacă foarte repede.

3.2. Întrebări pentru mine de la libra:

 1. Ce zodie ești?

   Gemeni :D.

 2. Anotimpul preferat?

   Vara.

 3. DACĂ ai putea alege cine ar fi iubitul tău?

   Cel pe care îl am acum :-X.

 4. Ce urăști cel mai mult?

   Oamenii răi și fățarnici.

 5. Sărut în ploaie sau în mare când apune soarele?

   Sărut în ploaie. E un senzație sper.

 6. Ceva dulce/sărat?Ce?

   Tartă cu fructe.

 7. Ce titlu ai da cărții publicate de tine?

   Regăsirea.

 8. Ce  ai vrea să primești de ziua ta, fără restricții?

   Un Kindle momentan.

 9. În fața semineului cu ... ?   

   Iubitul meu Raul.

 10. Iubești și renunți când e greu sau lupți până învingi?

   Nu renunț niciodată, chiar dacă o spun cu voce tare.

 11. Cererea în căsătorie la care visezi arată cum?

   Nu m-am gândit niciodată, dar vreau să fiu surprinsă plăcut în acel moment.

3.3. Întrebări pentru cei care primesc premiul de la mine:

 1. Descrie-te într-o frază sau două.

 2. Care este visul tău la care speri dintotdeauna?

 3. Ai un animal de companie acasă? Dacă da, ce fel de animal?

 4. Ai frați sau surori? Care este numele lor?

 5. Cu cine petreci cel mai mult timp?

 6. Care este genul tău de muzică preferat?

 7. Ce ai face cu 500.000 euro dacă i-ai avea în bancă? 

 8. Care este culoarea ta preferată?

 9. Ce îți dorești să devii pe viitor?

 10. Care este prima carte citită?

 11. Munte sau mare?

4.  Premiul merge la Myuuki, Larisa, RRoxana,  Alexya și Krisz, Elena, Dee și Criss, Simona, Sayuki, Alex, Teodora-Rebeca și Laurențzyu.

Leapșă - Ziua 1

1. Relația ta actuală, dacă ești singură scrie despre asta

   Hmmm... Un subiect despre care nu am vorbit foarte mult pe blog. Nu că nu aș vrea sau nu mi-ar plăcea, dar nu m-am gândit că ar interesa pe cineva acest lucru. :)) Ei bine, sunt într-o relație de 3 ani și o lună cu cel mai dulce băiat pe care îl cunosc. Nu spun asta doar pentru că îl iubesc foarte mult, ci pentru că simt acest lucru în fiecare zi. Este mereu atent, sufletist și un bun confident. Nu pot spune că este perfect, dar cine este pe lumea asta? Relație fără ceartă nu există din punctul meu de vedere.  

   Cel mai mult apreciez la el sinceritatea, grija pe care mi-o poartă și că mi-e mereu alături când am nevoie. Îmi place foarte mult să petrecem timpul împreună, să ne plimbăm și să dansăm. De asemenea, este un important critic în ceea ce scriu, îmi dă mereu sfaturi, idei și multe încurajări. El îmi acordă siguranța și tăria de a cucerii lumea și de a nu mă da bătută. Ador felul în care ne împăcăm după fiecare ceartă și trecem peste ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Punctul cheie al unei relații ar trebui să fie puterea de a ierta persoana de lângă tine și de a nu acumula supărarea și necazurile în suflet pentru a putea trece peste toate încercările. El este pentru mine cel mai important.  

Voi cum sunteți? Singuri sau într-o relație?

XOXO

                             Diana

Leapșa buclucașă de la Myuuki

  Am primit din nou de la Myuuki o leapșă foarte creativă în care va trebui să scriu în fiecare zi câte o postare cu subiectele de mai jos. Mulțumesc frumos! Sunt foarte încântată și sper să mă țin de treabă (Am întârziată cu o recenzie pentru Libris și mă simt cu musca pe căciulă).

1. Relația ta actuală, dacă ești singur scrie despre asta.

2. Unde te vezi peste 10 ani.

3. Părerea ta despre droguri și alcool.

4. Părerea ta despre religie.

5. Un moment în care ai vrut să-ți iei viața.

6. Scrie 30 de chestii interesante despre tine.

7. Scrie despre zodia ta și dacă crezi că ți se potrivește.

8. Un moment în care te-ai simțit mulțumit de viața ta.

9. Cum speri să fie viitorul tău.

10. Povestește despre prima iubire și primul sărut.

11. Pune iPod-ul pe shuffle și scrie 10 melodii care se nimeresc.

12. Ziua pe scurt.

13. Scrie despre un loc pe care ai vrea să-l vizitezi sau unde ai vrea să te muți.

14. Cea mai veche amintire.

15. Posturi favorite de la Tumblr.

16. Părerea ta despre muzica nouă.

17. Momente bune și rele din ultimul an.

18. Credința ta.

19. Lipsa de respect la adresa părinților. 

20. Importanța educației.

21. Povestește despre un show.

22. Cum te-ai schimbat în ultimii 2 ani?

23. Postează 5 poze cu tipi/tipe care ți se par atractivi/atractive.

24. Filmul tău preferat și despre ce e vorba în el.

25. Povestește despre cineva care te fascinează și de ce.

26. Ce fel de persoane te atrag?

27. O problemă pe care ai avut-o.

28. Ceva ce-ți lipsește.

29. Scopul tău pentru următoarele 30 de zile.

30. Momente bune și rele din ultima lună.

Leapșa merge mai departe la Muneca Chucky și Denisei, dar poate fi preluată de oricine dorește. Pupici!

Interviu cu Emily Giffin (Goodreads)

July, 2012

Writer Emily Giffin gets women. She gets how they talk, how they love, and what makes them fall apart. Her novels feature nuanced female protagonists whose flaws and foibles readers often recognize as their own. A native of Chicago, Giffin spent her twenties practicing litigation at a Manhattan law firm before decamping to London to pursue the writer's life. The fruits of her labor, Something Borrowed(2004), the story of a woman who falls for her best friend's fiancé, became an international best-seller and later a film starring Kate Hudson. Four novels, all New York Times best-sellers, followed in quick succession. With her latest effort, Where We Belong, Giffin returns to familiar ground (rekindling lost love, female friendship) while charting fresh territory (the mother-daughter bond, the destructive nature of secrets).

Giffin chats with reader and interviewer Evelyn Crowley about her new book, chick lit, and characters she'd like as real-life friends.

Goodreads: In the opening chapter of Where We Belong, TV producer Marian Caldwell is content with her New York City lifestyle, and then the daughter she secretly gave up for adoption 18 years earlier shows up on her doorstep. What inspired you to write this story? Do you have any firsthand experience with adoption?

Emily Giffin: At its heart the book is about secrets and what happens to us and those closest to us when we keep them. I've always been intrigued by the power of secrets. When is it justifiable to keep them from the ones we love? And does keeping them irrevocably change who we are? Adoption (under the secretive circumstances in Where We Belong) seemed to be a great way to explore some of the broader themes.

GR: The chapters alternate between the points of view of the two protagonists: 36-year-old Marian and her 18-year-old daughter, Kirby. Was it difficult to switch back and forth? Did you have any special tricks to get in character, so to speak?

EG: I went back and read my old high school journals to try to get back in the mind-set of a teenager and remember some of the emotional nuances of those years, but otherwise there were no real tricks. I had little difficulty relating to either of these characters. I wasn't much like Kirby as a teenager, but I really understand her in some fundamental way. She's 18 but an old soul—in some ways wiser than the adults in the book.

GR: Do you consider yourself a chick lit writer? Does it irk you to be pegged to that genre? 

EG: I actually don't think this book (or my last novel, Heart of the Matter) can fairly be described as chick lit. That said, the term itself has never bothered me. The only thing that bothers me is when the label is used disparagingly, to imply that works in the genre are mindless beach-read fluff. But I try not to get too hung up on labels, as I think they can be very limiting. I just try to write about people navigating problems that most of us can relate to, while exploring emotional terrain that makes you question what you thought you knew.

GR: How did being a mother yourself [Giffin has a five-year-old daughter and eight-year-old twin sons] play into the emotional process of writing a novel about losing and subsequently reuniting with a child?

EG: I think being a mother plays into everything I write now. It is such an integral part of who I am—just like being a daughter, sister, friend, and wife (although I wasn't married when I wrote my first novel) has played into all the books I've written. But more specifically, I didn't think a lot about my own children when I wrote this book, as my family situation is so different from what I was writing about. I can't relate firsthand to giving a baby away (although I so admire anyone who can make that decision). Similarly, it is hard for me to imagine what it would be like to adopt a child, then have her look for her birth parents. I think that would be very difficult, too. It was challenging to put myself in the shoes of these characters, but I obviously think I was able to do so. I think when it comes down to it, finding empathy for your characters is critical to good writing, just as it is critical to all of our real-life relationships.

GR: Goodreads member Andrea Yim asks, "Many of your protagonists are outwardly unsympathetic. That is, they do things that most people would consider amoral (i.e. sleeping with best friend's fiancé), and yet you very adeptly manage to sway the reader into believing their cause is just. Is this something you choose on purpose when developing a character or does the idea for the story stem more from the situation?" 

EG: I find flawed characters much more interesting than perfect ones and enjoy the challenge of making readers root for them in spite of their unsympathetic path and destructive choices. Life is about the gray areas. Things are seldom black and white, even when we wish they were and think they should be. I believe most people are good at heart and sincerely try to do the right thing. Yet we are all capable of missteps and of hurting the people we love, and we all have had to grapple with the guilt and regret that come from these mistakes and weaknesses. So yes, I think my characters really drive the plot of my books. My usual process has been to first come up with a general premise, then the characters, then the plot.

GR: How have you developed an ear for dialogue? Do you ever repurpose real-life conversations or struggle to inhabit male characters? 

EG: I find myself listening to conversations (sometimes eavesdropping in restaurants, etc.) and really paying attention to the way people talk for purposes of writing dialogue. But unlike a lot of aspects of writing, dialogue has always come easy to me. I really don't have a tough time with male characters either, perhaps because I've always had close male friends.

GR: Goodreads member Nicole asks, "If you had to pick one character from any of your books as your best friend for life, who would you choose?"

EG: Claudia in Baby Proof. She is loyal, smart, and kind. And she loves books as much as I do. Plus, I think my husband would get along well with her husband, Ben.

GR: You practiced law for five years in New York before relocating to London (at the ripe old age of 29) to try your luck as a novelist. What prompted this career change? Had you always wanted to be a writer?

EG: For as long as I can remember I wanted to be a writer (since I was five or six). So I'm not sure exactly what happened during college, when I made the decision to go to law school, as I never lost my desire to become a writer. But looking back, I think I had the sense that I had to get a "real" job first—that I couldn't graduate and promptly sit down to write a novel. I took a lot of history and political science classes—so law school became a logical next stop. If I'm completely honest, I also think I went to school because it felt safer—a more certain path to measurable success. I think it always feels riskier and scarier to go after something you really love and want because the rejection and failure hurts more. On the brink of 30, I decided that I wasn't happy and that I needed to pursue my real dreams.

GR: In Where We Belong you deftly ping-pong between Manhattan's entertainment industry, Midwestern high school life, and suburban Chicago in the 1990s. How did you familiarize yourself with these disparate worlds? 

EG: I lived in Manhattan while I practiced law, so although I am very familiar with the city, I was not familiar with the world of television. I had to talk to my friends who work in TV to get all those details right. As far as suburban Chicago goes, I graduated from high school in Naperville in 1990—so that part was easy for me.

GR: Describe a typical day spent writing. Do you have any unusual writing habits?

EG: I usually write in my office, located in a small, detached carriage house in my backyard. It is such a happy place—there's so much sunlight, and everything is white, pink, and orange. On rare occasions, when I need a change of scenery, I write in a coffee shop or bookstore. I don't have many rituals—but I always start out my writing day with a strong cup of black coffee and find that my writing flows more the first thing in the morning (after I get my children off to school) or very late at night.

GR: What authors, books, or ideas have influenced you?

EG: I love books from all genres, except horror—although I sometimes make exceptions for Stephen King. I think anytime you read a book (or see a film or listen to music) that resonates with you, it influences your writing in some way. Some of my favorite authors include Ann Patchett, Alice Munro, Elinor Lipman, Sue Miller, Jane Smiley, Jhumpa Lahiri, Jane Hamilton, Elizabeth Strout,Marisa de los Santos, and Anne Lamott. I love reading about relationships—and I love stories with strong, vivid, memorable characters.

GR: What are you currently working on?

EG: I'm in the part of the publishing cycle that is pretty much solely focused on publicity and marketing and gearing up for my book launch and tour. It's one of the things I love about my career. There are whole months and zones of almost solitary confinement when I'm writing. Then I get to emerge and work with my publicity team, interact with the media, and most important, meet my readers. When the dust settles in early September, I will begin my seventh novel. (Actually eighth—since the first was never published!) 

Dacă doriți o să traduc interviul mai pe seară sau mâine, doar să spuneți.

Enjoy!