Ce ati dori sa imi transmiteti?
sâmbătă, 28 noiembrie 2015
Interviu cu Alzaram
Bună dragilor. Am pregătit astăzi pentru voi un interviu mai special, iar invitatul meu este Marius, cunoscut de voi ca Alzaram, un tânăr scriitor care s-a făcut remarcat pe Wattpad pentru creații promițătoare în proză, dar și în versuri. Sper să vă placă întrebările mele și prin intermediul lor să aflați ceva mai multe despre el. Enjoy! :D
1. Bună! Spune-mi cum te numești și cum ești cunoscut online/ pe Wattpad pentru cititorii tăi.
Bună Diana, în primul rând aş vrea să îţi mulţumesc că ai acceptat să îmi iei acest interviu. Revenind la întrebarea ta, eu sunt Marius şi activez în mediul online cu pseudonimul literar Alzaram.
2. Am citit aproape tot ce ai scris pe Wattpad și mi-a plăcut mult. De cât timp scrii și care sunt genurile care ți se potrivesc?
Am început să scriu în urmă cu un an. Atunci a început totul. Încerc să nu mă axez pe un singur gen – îmi place să experimentez. Dar până acum lucrările mele, publicate sunt genul: thriller/mistery, action-drama. Poate şi puţin romantism pe alocuri.
3. Când ți-ai dat seama că ai o pasiune pentru scris? Dar pentru literatură?
De-a lungul timpului mi-am pus şi eu întrebarea asta. Cred că scrisul m-a găsit pe mine într-o noapte nefastă. A luat forma unui înger de cenuşă şi mi-a bandajat rănile. Atunci ceva în mine s-a schimbat definitiv. O parte latentă, îngropată în subconştient, se scutură de noroi şi şi-a deschis ochii.
4. Care sunt autorii tăi preferați și cum te-au influențat ei?
Autori preferati nu cred că am. Însă aş putea spune că rezonez cu câţiva. O parte dintre ei o reprezintă: Paulo Coelho, Dan Brown, Stephen King, Edgar Allan Poe.
5. Am văzut că scrii și poezii. Ce te inspiră să le scrii? Ce poeți îți plac?
Mă inspiră tot ce văd, simt, trăiesc, respir: mă doboară şi mă face să renasc.
6. Cum te-a ajutat faptul că ai publicat creațiile tale pe Wattpad? Regreți această experiență?
Wattpad-ul este o experiență grozavă. Am cunoscut acolo oameni minunaţi, care au reuşit să mă motiveze, să scriu în continuare. O dată cu lucrările mele am evoluat şi eu, descoperind părţi din mine necunoscute până atunci. Nu regret această experienţă. De fapt, sunt chiar recunoscător.
7. Cum se desfășoară o zi de-a ta, în plină creație? Ce te motivează să scrii?
Nicio zi nu este la fel, dar încerc să îmi menţin un ritual. Scrisul pentru mine este un proces intim şi îl încep prin a mă interioriza în propria minte. Motivaţia interioară este cea mai bună. Dacă ea nu există, totul se năruie. Desigur, îmi mai alimentez flacăra cu o combustie exterioară. Atunci vorbesc cu cititorii mei sau le citesc comentariile şi totul redevine la normal.
8. Care sunt planurile tale pentru viitor, următorii pași? Ceva proiecte noi?
Momentan, plănuiesc să îmi public lucrările şi încerc ca scriitura mea să ajungă la cât mai multe urechi. Despre celelalte proiecte voi spune la timpul potrivit, pe paginile mele.
9. Câteva cuvinte pentru cititorii blogului meu.
Vă mulţumesc pentru timpul alocat să mă cunoaşteţi mai bine. Dacă am reuşit să vă atrag atenţia, simtiţi-vă liberi oricând doriţi să treceţi pragul casei mele. Creem împreună lumi noi şi împărtăşim idei. Mă găsiţi pe: http://facebook.com/alzaram
http://wattpad.com/alzaram
vineri, 27 noiembrie 2015
Ce citesc eu pe Wattpad...
Îmi cer scuze pentru primul minut când apare neclar, din păcate camera nu a focalizat de la început. Era și timpul să fac un astfel de clip pentru a vă spune ce mai citesc eu. Voi utilizați Wattpad pentru citit sau pentru scris?
DIANA
Labels:
2015,
De-ale mele,
Diana Loves Books,
Discuție,
Videoblog,
Wattpad,
Youtube
marți, 24 noiembrie 2015
Recenzie "Al cincilea val" de Rick Yancey (Al cincilea val #1)
Synopsis:
O invazie extraterestră distruge omenirea în patru Valuri succesive de nenorociri. Dar Al Cincilea Val este cel mai periculos, pentru că de data asta puţinii pământeni rămaşi în viaţă nu ştiu nici măcar ce îi ameninţă, cu atât mai puţin cum să înfrunte pericolul. Cassie, o adolescentă curajoasă de 16 ani, are o singură dorinţă: să îşi salveze frăţiorul – iar pentru asta nu se dă în lături de la nimic.
Înaintea atacului, Ben Parish era un băiat obişnuit, dintr-un liceu obişnuit. Acum este soldat şi se vede obligat să aleagă între a avea încredere şi a deznădăjdui, între a se supune şi a se răzvrăti, între a-şi face datoria şi a-şi salva prietenii, între viaţă şi moarte.
Părerea mea:
Nu am citit foarte multe cărți despre extratereștri, dar când am început cartea avem deja câteva idei despre cum va evolua povestea. Totuși m-am înșelat, deoarece invazia extraterestră pe care ne-o descrie Rick Yancey este diferită de ceea ce am mai întâlnit până acum. Aceștia distrug tot ceea ce pot, cu o cruzime care este greu de înțeles, însă nu ne putem manifesta indignarea cu adevărat fiindcă ei nu se arată, iar singura dovadă a invaziei lor este nava cu care au ajuns ei pe Pământ. Ciudat, nu?
După cum puteți vedea din descriere există 4 valuri succesive în care omenirea are de suferit, în care peste 95% din populația globului și-a pierdut viața în diverse moduri. În câteva zile oamenii ajung din nou în Epoca de piatră, când toată tehnologia de care dispun nu îi mai ajută. Chiar dacă șansele unui asemenea eveniment sunt infime, este imposibil să nu te gândești cât de vulnerabili putem deveni în cazul unor catastrofe. Primul meu impuls a fost să învăț să aprind focul prin metode rudimentare și alte trucuri care m-ar ajuta să supraviețuiesc unor situații extreme, din moment ce nu am fost în armată și știu că nu m-aș descurca prea bine.
Personajul nostru principal este Cassie (Cassiopeia) Sullivan, o adolescentă ce trece prin toate nenorocirile și supraviețuiește alături de tatăl și fratele său, până când extratereștri lovesc din nou. După ce și-a pierdut mama în urma molimei viața ei este dată peste cap și este nevoită să renunțe la adolescență și să se axeze pe probleme mult prea complicate pentru o persoană atât de tânără. Cel mai mult apreciez la ea curajul cu care depășește fiecare încercare și cu care își înfruntă adversarii, în ciuda șanselor care sunt împotriva ei. Ea este dispusă să facă orice, chiar și imposibilul să își recupereze fratele din mâinile inamicilor.
Puțin câte puțin Cassie ne povestește ce s-a întâmplat de la prima apariție a navei și până a început atacul, precum și despre viața ei normală de dinainte. Astfel ne atașăm de Sammy, frățiorul ei, și suntem intrigați de pasiunea ei pentru Ben Parish, un tip de la liceu pe care îl plăcea și căruia nu a apucat să-i mărturisească sentimentele.
Un alt personaj important pentru Cassie este tatăl său, pe care l-am admirat enorm de mult pentru toate lecțiile pe care i le-a oferit, pentru exemplul pe care îl dă și pentru inteligența și tăria lui de caracter. Datorită lui Cassie va deveni o provocare pentru extratereștri și le va arată ce înseamnă să fii om.
O să vorbesc puțin și despre Evan Walker, tipul care o salvează pe Cassie și de care ea se apropie foarte mult, dar care are niște secrete periculoase ce vor schimba regulile jocului. Mi-a plăcut de el, însă din punctul meu de vedere Cassie își pierde prea repede capul în preajma lui și îmi dă impresia că și-a aruncat pe geam toată experiența pe care a acumulat-o și toate învățăturile tatălui ei.
Cartea este împărțită în XIII părți și 91 capitole destul de scurte, în care se schimbă de mai multe ori punctul de vedere. Scriitura autorului este plină de emoție și reușește să transmită durerea omenirii în ceea ce privește finalul pregătit de extratereștri. La început povestea este lentă, dar apoi devine incitantă, plină de răsturnări de situație și suspans, iar finalul este perfect direcției în care se îndreaptă acțiunea.
Recomand cartea celor care apreciază genul SF, dar nu în stilul clasic, ci cu elemente distopice, o poveste post-apocaliptică plină de suferință și încercări.
Voi ați citit-o? Cum vi s-a părut?
Nota mea:
Great book! You need to read it.
Citate:" Zumzetul a dispărut.
Știți Zumzetul de care vorbesc.
Dacă n-ați crescut pe vârful unui munte sau n-ați trăit toată viața într-o peșteră, Zumzetul a fost mereu în jurul vostru. Asta era viața. Era marea în care înotăm cu toții. Zgomotul constant al tuturor lucrurilor pe care le-am construit ca să ne facă viața mai puțin plictisitoare. Cântecul mecanic. Simfonia electrică. Zumzetul tuturor lucrurilor noastre și al nostru, al tuturor.
S-a dus. "
" Cea mai frumoasă parte a zilei.
Acele câteva secunde în care eşti treaz, dar ai mintea goală. Nu-ţi aminteşti unde te afli, ce eşti acum, ce ai fost înainte. Doar respiraţia şi bătaia inimii şi sângele-n mişcare. E ca şi cum ai fi din nou în pântecul mamei. Pacea vidului."
" Nu voiam decât să mă întorc la tata.
Tata avea sa rezolve tot.
Pentru că asta fac tații. Rezolvă. "
" Poate sunt eu ultima, dar sunt cea care stă în picioare. Sunt cea care se întoarce să dea piept cu vânătorul fără chip din pădure, pe o autostradă pustie. Nu sunt cea care fuge, nu sunt cea care rămâne, sunt cea care înfruntă.
Pentru că dacă sunt într-adevăr ultima, atunci eu sunt omenirea.
Și dacă ăsta e ultimul război al omenirii, atunci eu sunt câmpul de bătălie. "
" Noi suntem cei morți. Nu mai exista nicio altă categorie acum. Cei morți-în-trecut și cei morți-în-viitor. Cadavre și viitoare cadavre. "
Despre Rick Yancey:Rick is a native Floridian and a graduate of Roosevelt University in Chicago. He earned a B.A. in English which he put to use as a field officer for the Internal Revenue Service. Inspired and encouraged by his wife, he decided his degree might also be useful in writing books and in 2004 he began writing full-time.
Since then he has launched two critically acclaimed series: The Extraordinary Adventures of Alfred Kropp, for young readers, and The Highly Effective Detective, for adults. Both books are set in Knoxville, Tennessee, where Rick lived for ten years before returning to Florida.
Labels:
2015,
Books,
Carti,
Carti de peste hotare,
Diana Loves Books,
Din bibliotecă,
Editura Art,
Recenzie,
Review,
Rick Yancey
duminică, 22 noiembrie 2015
Unboxing Editura Art #2
Vă invit să vedeți cărțile pe care le-am primit de la sponsorul blogului, Editura Art, într-un nou colet.
Le mulțumesc frumos pentru această oportunitate!
Le mulțumesc frumos pentru această oportunitate!
Voi le-ați citit?
Labels:
Diana Loves Books,
Din bibliotecă,
Editura Art,
Unboxing,
Videoblog,
YoungArt,
Youtube
vineri, 20 noiembrie 2015
Unboxing Editura ART #1
Un video pe care uitasem să îl postez.
Câteva cărți minunate primite de la noul meu sponsor Editura ART. Enjoy!
sâmbătă, 14 noiembrie 2015
Cartepidemia #10 - Noiembrie 2015
Hei! Sper că v-a plăcut liveshow-ul de ieri și „Aristotel și Dante descoperă secretele universului” pentru că de astăzi vom începe o nouă carte și anume „Nume de cod: Verity” de Elizabeth Wein, care a fost tradusă la noi la editura Epica.
Nu știu care este subiectul principal al cărții și mă bucur pentru că am șansa să fiu impresionată pe parcursul lecturii, dar sunt totuși curioasă dacă voi ați citit-o. Astfel, vă aștept să îmi spuneți cum vi s-a părut, iar dacă nu ați avut ocazia poate o veți citi alături de noi. Liveshow-ul va avea loc pe canalul lui Twist, dar momentan nu știm când, vom reveni cu data și ora exactă pentru această întâlnire.
Pentru impresii și întrebări vă aștept pe blog sau pe canalul de Youtube. Pupici! :D
Liveshow Cartepidemia #9 - octombrie 2015

Bună tuturor! Dacă nu ați fost alături de noi ieri la liveshow când am discutat despre „Aristotel și Dante descoperă secretele universului” de B. A. Saenz vă invit să urmăriți înregistrarea de mai jos.
Sper să vă placă ideile noastre și planurile pentru viitorul apropiat. De asemenea, dacă aveți întrebări nu uitați să le lăsați în comentarii pe blog sau pe canalele noastre de Youtube: Simona, Adela, eu, Irina și Twist. Pupici! :D
PÂINE DE CASĂ CU SEMINȚE DE FLOAREA SOARELUI
Pentru că este weekend și atunci experimentez cel mai mult mi-am zis să pregătesc o pâine de casă cu ustensilele speciale pe care le-am primit de Ziua pâinii (16 octombrie) de la Tupperware.
În revista pentru pâine pe care o puteți vedea în imagine am găsit o rețetă simplă pe care a trebuit să o încerc, cu puține modificări :D.
Timp de preparare: 15 min
Timp de dospire: 40 min + 30 min
Timp de coacere: 30 min la 180ºC
Timp de dospire: 40 min + 30 min
Timp de coacere: 30 min la 180ºC
Ingrediente:
– 500 g făină
– 1 linguriță de sare
– 1 linguriță de zahăr
– 20 g drojdie la plic – am folosit doar 7 g, deoarece pe spatele plicului scria că este de ajuns pentru 500 g de făină
– 250 ml lapte degresat – eu am folosit semi-degresat
– 60 g margarină vegetală
– 1 gălbenuș
– semințe de floarea soarelui/ susan/ alte semințe pe care le doriți – pe acestea le-am adăugat eu pentru aspect și pentru valoare nutritivă ;)
– 500 g făină
– 1 linguriță de sare
– 1 linguriță de zahăr
– 20 g drojdie la plic – am folosit doar 7 g, deoarece pe spatele plicului scria că este de ajuns pentru 500 g de făină
– 250 ml lapte degresat – eu am folosit semi-degresat
– 60 g margarină vegetală
– 1 gălbenuș
– semințe de floarea soarelui/ susan/ alte semințe pe care le doriți – pe acestea le-am adăugat eu pentru aspect și pentru valoare nutritivă ;)
Preparare:
1. Amestecați într-un bol făina, zahărul, sarea și drojdia uscată. Faceți o gropiță în mijloc și puneți laptele și margarina. Laptele să nu fie rece din frigider, pentru ca drojdia să acționeze.
1. Amestecați într-un bol făina, zahărul, sarea și drojdia uscată. Faceți o gropiță în mijloc și puneți laptele și margarina. Laptele să nu fie rece din frigider, pentru ca drojdia să acționeze.
2. Puneți bine capacul și agitați bolul până se amestecă toate ingredientele. Acesta a fost pasul cel mai interesant, eu sărind prin bucătărie cu bolul pentru pâine. Pentru acest pas nu am făcut nicio poză din păcate. :))
3. Deschideți capacul și formați aluatul ca o bilă. Fixați capacul din nou și lăsați la dospit în jur de 40 min, când va sări capacul singur sau aluatul își va dubla volumul. Aluatul meu a fost destul de micuț, așa că nu am avut plăcerea de a vedea cum sare capacul. Poate data viitoare. :D

4. Scoateți aluatul și puneți-l în forma/tava în care doriți să îl coaceți (nu am avut o formă dreptunghiulară de silicon ca în rețetă, dar m-am descurcat și fără). Mai lăsați să crească până aproape de marginea de sus a formei, în jur de 30 min. Între timp, preîncălziți cuptorul la 180ºC.

5. Odată crescut, ungeți aluatul cu gălbenușul de ou, folosind o pensulă de silicon și cu foarfeca zdrențuiți puțin aluatul de deasupra. La final presărați semințele alese.

5. Odată crescut, ungeți aluatul cu gălbenușul de ou, folosind o pensulă de silicon și cu foarfeca zdrențuiți puțin aluatul de deasupra. La final presărați semințele alese.
6. Coaceți 30 min până devine aurie. Dacă vi se pare că nu este coaptă o puteți lăsa mai mult. Nu vă lăsați păcăliți de culoarea arămie de deasupra care se datorează gălbenușului, aveți grijă să fie rumenită peste tot.
7. Lăsați să se răcească, apoi o puteți tăia și gusta. Pentru a se păstra proaspătă o puteți pune la congelator, deși eu nu am făcut asta.
Acesta este rezultatul și așteptarea a meritat. Din punctul meu de vedere pâinea arată foarte bine și este foarte gustoasă.
7. Lăsați să se răcească, apoi o puteți tăia și gusta. Pentru a se păstra proaspătă o puteți pune la congelator, deși eu nu am făcut asta.Acesta este rezultatul și așteptarea a meritat. Din punctul meu de vedere pâinea arată foarte bine și este foarte gustoasă.
Dacă folosiți această rețetă nu uitați să îmi spuneți și mie cum v-a ieșit și dacă vă place. Poftă bună! :D
duminică, 8 noiembrie 2015
Recenzie ”P.S. Te iubesc” by Cecelia Ahern + Film
Synopsis:
Holly nu poate trăi fără soţul ei Gerry, până în ziua în care este nevoită. Ei erau genul de cuplu tânăr care îşi terminau frazele unul celuilalt. Când Gerry cedează în faţa unei boli terminale şi moare, Holly acum la vârsta de 30 de ani îşi pierde pofta de viaţă, incapabilă să îşi revină. Însă, cu ajutorul unor scrisori lăsate de soţul său înainte să moară şi a insistenţelor familiei sa excentrice şi a prietenilor, ea învaţă să râdă, să îşi învingă temerile şi să descopere o lume care nu ştia că există.
Un roman încântător cu recurs între generaţii ce apare odată la foarte mult timp, P.S. Te iubesc este o captivantă scrisoare de dragoste pentru lume!
Părerea mea:
Una dintre cele mai frumoase povești despre dragoste pe care le-am citit. Subiectul este dulce-acrișor și ne prezintă o dragoste care depășește orice bariere, inclusiv cel existențial. Gerry, soțul lui Holly, îi lasă înainte să moară 10 scrisori pentru fiecare lună următoare a anului respectiv pentru a o ajută să se obișnuiască cu această pierdere și să meargă mai departe.
Astfel, pe parcursul cărții o urmărim pe Holly în momentele dificile prin care trece de la moartea soțului său. În scrisorile lui, Gerry îi oferă sfaturi pas cu pas, deoarece el o cunoaște cel mai bine și știe cum să o ajute să iasă din depresie. Mi-a plăcut schimbul extrem de amuzant de replici și istoria lor împreună. Felul în care se completează unul pe altul m-a emoționat enorm de mult.
Am fost încercată de numeroase sentimente, nu știam când să râd și când să plâng, pentru că totul se împletește foarte frumos. E de la sine înțeles că l-am adorat pe Gerry, este un bărbat deosebit de la care avem foarte multe de învățat, lucru pe care îl pot spune și despre Holly. Chiar dacă povestea începe într-un moment de suferință, vom observa cum viața lui Holly se transformă și va deveni o persoană mai puternică în urma acestuia.
Mi-a plăcut mult stilul autoarei, reușește să descrie foarte bine stările prin care trec personajele și am simțit durerea protagonistei noastre ca și cum ar fi fost a mea. Un alt lucru interesant de urmărit este relația dintre Holly și mama sa, care într-o oarecare măsură o înțelege și încearcă să îi fie alături, deși au păreri diferite despre viață. Alături îi sunt și prietenii, care nu o lasă să fie singură în casa care îi amintește la fiecare pas de Gerry.
Per total este o carte frumoasă, care ne oferă lecții despre pierderea persoanei iubite, depășirea problemelor și importanța familiei și a prietenilor, de aceea v-o recomand cu drag.
Voi ați citit-o? Cum vi s-a părut?
Nota mea:
Great book! You need to read it.
Cecelia Ahern a scris romanul său de debut, PS. Te iubesc când avea 21 de ani. Acesta a fost publicat în 2004, fiind bestsellerul nr. 1 în Irlanda pentru 19 săptămâni şi vândut în peste 40 de ţări. Cartea a fost adaptată în Statele Unite în regia lui Richard LaGravenese şi avându-i ca protagonişti pe Hilary Swank şi Gerard Butler în anul 2007.
A doua cartea a sa, Love, Rosie a câştigat premiul german CORINE în 2005. Ea a contribuit cu povestiri scurte pentru cărţi de caritate şi a fost de asemenea co-creator şi producător al comediei Samantha Who? redată de ABC.
Alte lucrări ale sale includ If You Could See Me Now (Prieteni nevăzuţi), A Place Called Here (Dispăruţi fără urmă) Thanks for the Memories (Mulţumesc pentru amintiri) The Gift (Cadoul), The Book of Tomorrow (Cartea Viitorului).
Ecranizarea:
Personajele au fost destul de bine alese, deși nu mi-a plăcut extrem de mult de Holly. Din punctul meu de vedere Gerard Butler a fost minunat ca Gerry. Mi-ar fi plăcut să fie prezent pentru o mai lungă perioadă de timp pentru că scenele dintre el și Hilary au fost superbe. Trebuie să menționez că multe aspecte din carte au fost schimbate, dar per total mi s-a părut un film bun, foarte emoționant și îl recomand.
Labels:
Altele,
Autori,
Books,
Carti,
Carti de peste hotare,
Characters,
Din bibliotecă,
Film vs. carte,
Recenzie,
Review
luni, 26 octombrie 2015
Concurs pentru tinerii scriitori - YoungArt te invită la Teatrart!
Iată o super provocare la care mi-ar fi plăcut să iau parte dacă m-aș fi încadrat în limita de vârstă. Dacă aveți între 14 și 18 ani și sunteți pasionat de scris vă invit să vă înscrieți la concurs.
Pentru mai multe detalii, găsiți AICI regulamentul jocului. :D
miercuri, 21 octombrie 2015
Recenzie „Orașul Sufletelor Pierdute” de Cassandra Clare (Instrumente Mortale #5)
Synopsis:
Întunericul amenință să îi înghită pe vânătorii de umbre.
Există vreun preț prea mare de plătit, chiar și pentru dragoste?
Când Jace și Clary se întâlnesc din nou, Clary este îngrozită să afle că magia demonului Lilith l-a legat pe iubitul său Jace de maleficul ei frate Sebastian. Jace se află acum în slujba răului. Conclavul este hotărât să îl distrugă pe Sebastian, dar nu există nicio modalitate de a face rău unuia fără a-l răni pe celălalt. În vreme ce Alec, Magnus, Simon și Isabelle negociază cu elfii luminii, cu demoni și cu nemiloasele Surori de Fier pentru a încerca să-l salveze pe Jace, Clary joacă și ea un joc periculos.
Eșecul ar însemna nu doar pierderea propriei vieți, ci și a sufletului lui Jace. Clary este dispusă să facă orice pentru Jace, dar poate să mai aibă încredere în el?
Sau este cu adevărat pierdut?
Părerea mea:
Dacă sunteți un cititor înrăit atunci înțelegeți motivul pentru care am așteptat atâta timp să continui seria. Urăsc să fiu întreruptă într-un moment de cumpănă și acest lucru se întâmplă des în seriile pe care am avut ocazia să le citesc. E ceva de înțeles, dar eu nu am răbdare să aștept următorul volum (1-2 ani până apare în țara de origine și apoi alți ani până să se traducă la noi). E prea mult pentru mine, de aceea practic un nou obicei: aștept să apară ultimul volum, al șaselea aici, și abia apoi mă apuc de citit.
Pentru cei care ați citit volumul 4 știți că s-a terminat cu un cliffhanger, așa că am profitat de faptul ca aveam cartea și nu m-am oprit acolo. Hi hi hi... Jace este în continuare dispărut și Clary este deosebit de supărată când cei din Conclav hotărăsc că nu mai reprezintă o prioritate să îl găsească. Dar când a fost asta un impediment pentru Clary care face întotdeauna ce îi trece prin cap? Ea este capabilă și să facă un pact cu diavolul pentru a-l salva pe Jace (nu este nevoie de asta, dar pe aproape), ca mai apoi să descopere că iubitul său nu este nici pe departe prizonier cum se aștepta.
Atunci când aceasta decide să plece în căutarea lui Jace îi cere ajutorului lui Simon și folosindu-se de două inele magice create de elfi pe care le „împrumută”de la Institut, ei reușesc să comunice fără ca Sebastian să își dea seama. În compania celor doi băieți, Clary începe să învețe mai multe despre fratele său și o parte din ea își dorește să poată trăi împreună ca o familie, însă experimentele lui Valentine l-au transformat într-o persoană foarte întunecată, care nu poate fi salvată. Sentimentele lui Jace pentru Clary nu par a fi atenuate, dar influența lui Sebastian se observă aproape în fiecare gest și cel mai ciudat era faptul că pare de acord cu planul pe care acesta îl pune la cale.
Legătura creată între Sebastian și Jace mi s-a părut o schimbare impresionantă, bine venită, care m-a făcut să mă întorc la părerea inițială despre serie. Nici măcar Clary nu înțelege în ce constă această legătură, dar cu siguranță noului Jace îi lipsește încăpățânarea, hotărârea și puterea de decizie de altădată. Mi-a plăcut acest Jace mai mult ca niciodată și de asemenea m-am trezit sperând la un happy-ending pentru Sebastian, deși asta ar însemna ori imposibilul - ca el să se schimbe, ori să învingă răul - care ar fi un dezastru.
Simon îmi este din ce în ce mai simpatic pentru că se maturizează mult și faptul că ajută la transformarea lui Isabelle prin sentimentele pe care le au unul pentru altul. Aceasta devine mai sensibilă și mai umană, exact cum ar trebui să fie o adolescentă și uită pentru moment că pe umerii săi se află atâta presiune din partea lumii în care trăiește.
Alec și Magnus au din nou probleme, iar asta îi debusolează pe amândoi. Magnus rămâne în continuare preferatul meu și în acest volum aflăm mai multe despre trecutul lui și chiar și eu care nu am citit „Dispozitive infernale” am putut observa că se face referire la personajele din această serie. Cu siguranță acum vreau să o citesc...
De data asta nu am simțit nevoia să închid cartea, iar conflictele apărute m-au pus pe jar, m-au făcut să râd și să plâng fără prea mare greutate. Am avut dreptate când spuneam că volumul anterior a fost o premisă pentru evenimente mărețe pregătite de Cassandra Clare. Acum se insistă pe definirea personajelor și descoperim că sunt mai complexe decât ne așteptam, lucru care m-a bucurat mult. Ne dăm seama că există două fețe ale aceleiași monede și că din când în când nu te poți abține să îți placă de personajul negativ, indiferent cât de malefic este există ceva care te ia prin surprindere când te aștepți mai puțin.
Stilul de scris este cel obișnuit, ușor de parcurs, dar care are suficiente detalii pentru ca acțiunea să pară vie. Dialogurile mi s-au părut foarte inteligente și uneori extrem de amuzante, mult așteptate după depresia din cartea anterioară.
Per final mi-a plăcut mult și o recomand celor care din anumite motive au abandonat seria (It gets better) și celor care sunt în căutarea unei serii cu aventuri.
Nu uitați să îmi spuneți părerea voastră dacă ați citit cartea sau dacă ați fi interesați să o citiți.
Pupici! :*
Nota mea:
Great book! You need to read it.
Citate:
„ Ea începu să-i explice, dar nici nu ajunse la sfârșitul descrierii, când Simon o întrerupse, vorbind tare de data asta.
- Nu. În niciun caz.
- Simon, zise ea. E un plan foarte bun.
-(...) Planul ăsta?
-Da.
- Nu, zise el. Nu, nu e bun.
Clary se lăsă pe speteaza banchetei.
- Nu te încăpățâna să spui numai nu.
- Planul ăsta mă implică pe mine! Pot să spun "nu". Nu.
- Simon...
Simon bătu cu palma în locul de alături, de parcă ar fi stat cineva acolo.
- Dă-mi voie să te prezint bunului meu prieten NU.
- Poate cădem la o înțelegere, sugeră ea, luând o mușcătură din plăcintă.
- Nu.
- SIMON.
- "Nu" e un cuvânt magic, îi spuse el. Uite cum funcționează. Tu spui: "Simon, am un plan smintit, sinucigaș. Ți-ar plăcea să-l pun în aplicare?" Iar eu spun: "Ei bine, nu. ”
„ Clary se strecură lângă el în pat și luă o pernă în brațe.
- Vampirul tău interior e diferit de ... vampirul exterior?
- Absolut. El vrea să port tricouri scurte, cu buricul la vedere, și o pălărie de fetru. Iar eu mă împotrivesc.
Clary zâmbi slab.- Vampirul tău interior e diferit de ... vampirul exterior?
- Absolut. El vrea să port tricouri scurte, cu buricul la vedere, și o pălărie de fetru. Iar eu mă împotrivesc.
- Deci vampirul tău interior e Magnus? ”
„ - Nu credeam că mă plăceai cine știe ce. Și nu credeam că o descriere în detaliu despre toate lucrurile pe care voiam să ți le fac, servită în fața unui public, ar fi fost potrivită ca să-ți schimbi părerea.
- Nu credeai că te plăceam pe tine? spuse ea și vocea i se ridică, neîncrezătoare. Jace, când nu te-a plăcut pe tine vreodată o fată?
El ridică din umeri.
- Fără îndoială, casele de nebuni din lume sunt pline cu femei nefericite care n-au izbutit să-mi vadă farmecul. ”
„ - Știi, chiar mi-a fost dor de tine.
- Vrei să spui că n-ai fost cu Sebastian la întâlniri romantice cât ai fost departe de mine?
- Am încercat, zise Jace, dar oricât de mult l-ai face să bea, tot nu se lasă. ”
„ Dacă nu pot urni Cerul, atunci voi ridica Iadul. ”
Despre Cassandra Clare:
CASSANDRA CLARE s-a născut la Teheran, în Iran, din părinţi americani. O mare parte din copilărie şi-a petrecut-o călătorind; până să împlinească zece ani, a locuit în Anglia, Franţa şi Elveţia. Cum familia ei se muta frecvent, cărţile au fost prietenii ei cei mai buni – nu mergea nicăieri fără să aibă cu ea o carte. După încheierea studiilor, Cassie a locuit la Los Angeles şi New York, unde a lucrat la diverse reviste. În 2004, inspirată de peisajul urban al Manhattanului, locul ei favorit, a început să scrie Orasul Oaselor, acesta fiind romanul ei de debut. Pentru mai multe informatii, vizitaţi site-ul autoarei: www.cassandraclare.com.
Labels:
2015,
Books,
Carti,
Carti de peste hotare,
Cassandra Clare,
Recenzie,
Review
luni, 12 octombrie 2015
Recenzie „Orașul Îngerilor Căzuți” de Cassandra Clare (Instrumente Mortale #4)
Synopsis:
Războiul a luat sfârșit iar, Clary Fray revine la New York, încântată de planurile sale de viitor. Dar totul are un preț...Vânătorii de umbre fac pace cu locuitorii din Lumea de Jos. Clary se antrenează să devină vânător de umbre și să-și folosească puterea unică. Mama ei se căsătorește cu iubirea vieții sale. Și, mai important decât orice, Clary poate spune despre Jace ca este iubitul ei. Dar... Cineva ucide vânători de umbre, iscând tensiuni între vânătorii de umbre și locuitorii din Lumea de Jos, ceea ce ar putea duce la un al doilea sângeros război. Simon, cel mai bun prieten al lui Clary, nu o poate ajuta -mama lui tocmai a aflat despre el că este vampir, iar Simon este nevoit să plece de acasă. Când Jace începe să se îndepărteze de Clary fără să-i explice acesteia de ce o face, tânăra se vede forțată să investigheze adâncurile unor mistere care, odată deslușite, îi revelează un coșmar cum nu se poate mai groaznic: ea însăși a pus în mișcare un lanț de evenimente în urma cărora i-ar putea pierde pe toți cei pe care-i iubește. Inclusiv pe Jace...
Părerea mea:
Pentru recenziile primelor 3 cărți din serie accesați link-urile următoare:
Printre numeroasele planuri pentru vara asta m-am gândit că este timpul să termin și câteva dintre seriile începute cu ani în urmă, seriile care mi-au plăcut desigur. Instrumente mortale se numără printre acestea, așa că am început cu primele volume din moment ce nu-mi aminteam toate detaliile. Reluând seria mi-am dat seama că volumul al treilea ar fi putut fi un final bun, deoarece problemele cu care ne-am întâlnit și-au găsit rezolvarea și am avut parte de un deznodământ demn, mulțumitor pentru această poveste. Totuși, Cassandra Clare a avut alte planuri și ne-a permis încă o excursie în lumea minunată pe care a creat-o și din câte mi-am dat seama ulterior, această carte ne prezintă doar o parte din noile încercări pregătite pentru personajele pe care le adorăm. Era și normal, din moment ce Valentine, principalul nostru personaj negativ a ieșit din schemă.
De data aceasta o nouă forță este pusă pe rele, încercând să distrugă cursul firesc al lucrurilor, dar din nefericire planurile sale sunt un mister pentru majoritatea cărții și spre nemulțumirea mea accentul se pune în special pe relația dintre Clary și Jace. Aceștia nu reușesc să se bucure de un început nou ca iubiți, deoarece Jace se confruntă cu fantomele trecutului său, iar Clary nu știe cum să îl ajute să treacă peste acestea. Nu spun că mă deranjează povestea lor de dragoste, ci mi s-a părut puțin plictisitoare pe alocuri și aveam impresia că se învârteau într-un cerc vicios al depresiei. Mi-a plăcut partea în care Clary începe să învețe să lupte, iar lecțiile oferite de Jace au fost destul de interesante.
Între timp, avem personajele secundare care intră în lumina reflectoarelor și m-am bucurat să văd cum s-a schimbat viața lui Simon de când a devenit vampir, chiar dacă uneori pare mai dificilă. El este forțat să plece de acasă și se mută cu Kyle, noul membru misterios și plin de secrete al formației sale, iar printre altele primește o oferta de la Camille, regina clanului vampirilor.
Nu aveam cea mai bună părere despre Alec, dar a început să mă dezamăgească prin felul în care se comportă. Îmi doream să fie fericit alături de Magnus, care a rămas preferatul meu, însă părea pornit să găsească motive de ceartă.
După cum am văzut în volumul anterior mama lui Clary și-a revenit și este fericită alături de Luke, ceea ce este exact ce speram pentru ei doi. Pe Luke l-am îndrăgit încă de la început și cred că merită să fie iubit.
Per total a fost o lectură interesantă, dar mi-aș fi dorit să fie mai scurtă ca număr de pagini. Ar fi putut foarte ușor să sară peste anumite scene... I-am dat în jur de 3.5 fluturași, dacă iau în considerare cât de mult mi-au plăcut celelalte volume ale seriei.
Dacă v-au plăcut primele 3 cărți din seria Instrumente Mortale eu vă recomand să îi dați o șansă. Presimt că autoarea ne pregătește un final pe măsură!
Nota mea:
I liked it very much!
Despre Cassandra Clare:
CASSANDRA CLARE s-a născut la Teheran, în Iran, din părinţi americani. O mare parte din copilărie şi-a petrecut-o călătorind; până să împlinească zece ani, a locuit în Anglia, Franţa şi Elveţia. Cum familia ei se muta frecvent, cărţile au fost prietenii ei cei mai buni – nu mergea nicăieri fără să aibă cu ea o carte. După încheierea studiilor, Cassie a locuit la Los Angeles şi New York, unde a lucrat la diverse reviste. În 2004, inspirată de peisajul urban al Manhattanului, locul ei favorit, a început să scrie Orasul Oaselor, acesta fiind romanul ei de debut. Pentru mai multe informatii, vizitaţi site-ul autoarei: awww.cassandraclare.com.
Labels:
2015,
Books,
Carti,
Carti de peste hotare,
Cassandra Clare,
Recenzie,
Review
duminică, 11 octombrie 2015
Wrap up Iulie, August & Septembrie 2015
Ce am citit vara aceasta:
Iulie:
- Păpușile de Cristina Nemerovschi
- Marea călătorie a lui Amy și Roger de Morgan Matson
- Slam - Din dragoste pentru Layken de Colleen Hoover (#1)
- Point of Retreat de Colleen Hoover (#2)
- This girl de Colleen Hoover (#3)
- Îți amintești de mine? de Sophie Kinsella
August:
- Vampirul de pe Strada Sforii de Sergiu Someșan
- Apocalipsa după Ceaușescu de Sergiu Someșan
Septembrie:
- Carte de magie de Sergiu Someșan
- Urzeala Tronurilor de George R.R. Marti (#1)
- Magicienii de Lev Grossman (#1) - Am uitat să o menționez în clip
- Instrumente Mortale de Cassandra Clare - Orașul Oaselor (#1)
- Orașul de Cenușă (#2)
- Orașul de Sticlă (#3)
- Orașul Îngerilor Căzuți (#4) - Orașul Sufletelor Pierdute (#5)
- Georgina Kincaid de Richelle Mead - Tristeți de sucub (#1)
- Nopți de sucub (#2)
- Vise de sucub (#3)
- Patimi de sucub (#4)
- Taine de sucub (#5)
- Dezvăluiri de sucub (#6)
Voi ce ați mai citit?
Diana
miercuri, 7 octombrie 2015
Interview with Lissa Bryan (Blog Tour)
1. Where did you come up with the titles?
The titles of all three novels come from The Lord of the Rings, which is the last movie my heroine, Carly, watches with her father before he dies of the pandemic virus sweeping around the world. In Tolkien’s saga, his characters are going on a long journey with a heavy burden —so are mine. In both stories, the characters are irrevocably changed by their experiences.
The title of the first novel, and of the series itself, comes from a line that Frodo says to Sam: "I'm glad you could be here with me, Sam. Here, at the end of all things." The second one comes from a line in The Fellowship of the Ring, about Sam and Frodo crossing the border into Mordor, into "the land of the Shadow," and the final title comes from something Sam says to Frodo in the Two Towers (in this case, the movie, but not the book). Sam says that sometimes you don’t want to know what happens to characters after the end of the story— how could everything turn out well, after they had endured so much? But Sam has faith the sun will be brighter in the end, after the shadows have gone.
2. Who designed the covers?
My publisher has the authors collaborate with artists to design their own covers, which is awesome, a freedom and control many publishers don’t offer. After I finished the editing process for The End of All Things, I was assigned an artist, but I still didn’t have a clue what I wanted. It was a difficult process for me because I’m more attuned to words than I am to images, and so trying to pick one that encapsulated the story was very difficult. I tried searching stock photo sites for post-apocalyptic images, and came away very discouraged. (Apparently, in a post-apocalyptic world, gun-toting girls will wear gasmasks with bikinis and miniskirts.) I couldn’t find anything I liked, but my publisher’s emails were getting more insistent on the subject. My book needed a cover before it could be finalized for production.
One evening, I was browsing through a friend’s vacation photos when I found it, the exact image I wanted for my cover, what I had been looking for all along, but had been unable to visually articulate. It was a picture her daughter had snapped while they were driving through a long tunnel. As soon as I saw it, I got excited. My artist, Jada D’Lee (who has gone on to design quite a few awesome covers for other authors) was able to take the photo and re-work it into a gritty piece of modern art that perfectly conceptualized the mood I was going for. That’s why I decided to use it as the cover for the whole series in the compendium edition.
Jada also did the cover for the second volume, Land of the Shadow. What I liked about this was that the image shows the growth Carly has experienced so far. In the image, she’s taking the lead. The third cover was done by Jennifer McGuire, and shows Carly and Justin as partners, headed toward that sunlit place where the shadows have melted away.
3. Did you travel much for research?
I did do some traveling for these books, but mostly so I could explore abandoned locations to see how places would look after just a few years of neglect. I was surprised at how quickly things fell apart without regular maintenance and nature took over. I traveled to small, dying ghost towns, and then to Detroit so I could see how quickly boarded up and abandoned properties decay.
The locations I didn’t physically travel to, I scouted with Google Street View. I “walked” every step of Carly and Justin’s journey with them because I wanted to describe their surroundings accurately. I’m sort of pedantic that way— I want to know if my characters would really be walking uphill or downhill in a certain spot. Some locations I fictionalized, but in others, I’d actually search for vacation photos online so I could describe the color of the carpet in a location correctly.
Labels:
Blog tour,
Books,
Carti,
Carti de peste hotare,
Interview,
Interviu,
Lissa Bryan





























