Recenzie „Orașul Sufletelor Pierdute” de Cassandra Clare (Instrumente Mortale #5)

Synopsis:
Întunericul amenință să îi înghită pe vânătorii de umbre.

Există vreun preț prea mare de plătit, chiar și pentru dragoste?

Când Jace și Clary se întâlnesc din nou, Clary este îngrozită să afle că magia demonului Lilith l-a legat pe iubitul său Jace de maleficul ei frate Sebastian. Jace se află acum în slujba răului. Conclavul este hotărât să îl distrugă pe Sebastian, dar nu există nicio modalitate de a face rău unuia fără a-l răni pe celălalt. În vreme ce Alec, Magnus, Simon și Isabelle negociază cu elfii luminii, cu demoni și cu nemiloasele Surori de Fier pentru a încerca să-l salveze pe Jace, Clary joacă și ea un joc periculos.

Eșecul ar însemna nu doar pierderea propriei vieți, ci și a sufletului lui Jace. Clary este dispusă să facă orice pentru Jace, dar poate să mai aibă încredere în el?


Sau este cu adevărat pierdut?

Părerea mea:
Dacă sunteți un cititor înrăit atunci înțelegeți motivul pentru care am așteptat atâta timp să continui seria. Urăsc să fiu întreruptă într-un moment de cumpănă și acest lucru se întâmplă des în seriile pe care am avut ocazia să le citesc. E ceva de înțeles, dar eu nu am răbdare să aștept următorul volum (1-2 ani până apare în țara de origine și apoi alți ani până să se traducă la noi). E prea mult pentru mine, de aceea practic un nou obicei: aștept să apară ultimul volum, al șaselea aici, și abia apoi mă apuc de citit. 

Pentru cei care ați citit volumul 4 știți că s-a terminat cu un cliffhanger, așa că am profitat de faptul ca aveam cartea și nu m-am oprit acolo. Hi hi hi... Jace este în continuare dispărut și Clary este deosebit de supărată când cei din Conclav hotărăsc că nu mai reprezintă o prioritate să îl găsească. Dar când a fost asta un impediment pentru Clary care face întotdeauna ce îi trece prin cap? Ea este capabilă și să facă un pact cu diavolul pentru a-l salva pe Jace (nu este nevoie de asta, dar pe aproape), ca mai apoi să descopere că iubitul său nu este nici pe departe prizonier cum se aștepta. 

Atunci când aceasta decide să plece în căutarea lui Jace îi cere ajutorului lui Simon și folosindu-se de două inele magice create de elfi pe care le „împrumută”de la Institut, ei reușesc să comunice fără ca Sebastian să își dea seama. În compania celor doi băieți, Clary începe să învețe mai multe despre fratele său și o parte din ea își dorește să poată trăi împreună ca o familie, însă experimentele lui Valentine l-au transformat într-o persoană foarte întunecată, care nu poate fi salvată. Sentimentele lui Jace pentru Clary nu par a fi atenuate, dar influența lui Sebastian se observă aproape în fiecare gest și cel mai ciudat era faptul că pare de acord cu planul pe care acesta îl pune la cale.

Legătura creată între Sebastian și Jace mi s-a părut o schimbare impresionantă, bine venită, care m-a făcut să mă întorc la părerea inițială despre serie. Nici măcar Clary nu înțelege în ce constă această legătură, dar cu siguranță noului Jace îi lipsește încăpățânarea, hotărârea și puterea de decizie de altădată. Mi-a plăcut acest Jace mai mult ca niciodată și de asemenea m-am trezit sperând la un happy-ending pentru Sebastian, deși asta ar însemna ori imposibilul - ca el să se schimbe, ori să învingă răul - care ar fi un dezastru. 

Simon îmi este din ce în ce mai simpatic pentru că se maturizează mult și faptul că ajută la transformarea lui Isabelle prin sentimentele pe care le au unul pentru altul. Aceasta devine mai sensibilă și mai umană, exact cum ar trebui să fie o adolescentă și uită pentru moment că pe umerii săi se află atâta presiune din partea lumii în care trăiește.
Alec și Magnus au din nou probleme, iar asta îi debusolează pe amândoi. Magnus rămâne în continuare preferatul meu și în acest volum aflăm mai multe despre trecutul lui și chiar și eu care nu am citit „Dispozitive infernale” am putut observa că se face referire la personajele din această serie. Cu siguranță acum vreau să o citesc...

De data asta nu am simțit nevoia să închid cartea, iar conflictele apărute m-au pus pe jar, m-au făcut să râd și să plâng fără prea mare greutate. Am avut dreptate când spuneam că volumul anterior a fost o premisă pentru evenimente mărețe pregătite de Cassandra Clare. Acum se insistă pe definirea personajelor și descoperim că sunt mai complexe decât ne așteptam, lucru care m-a bucurat mult. Ne dăm seama că există două fețe ale aceleiași monede și că din când în când nu te poți abține să îți placă de personajul negativ, indiferent cât de malefic este există ceva care te ia prin surprindere când te aștepți mai puțin.

Stilul de scris este cel obișnuit, ușor de parcurs, dar care are suficiente detalii pentru ca acțiunea să pară vie. Dialogurile mi s-au părut foarte inteligente și uneori extrem de amuzante, mult așteptate după depresia din cartea anterioară. 

Per final mi-a plăcut mult și o recomand celor care din anumite motive au abandonat seria (It gets better) și celor care sunt în căutarea unei serii cu aventuri.    

Nu uitați să îmi spuneți părerea voastră dacă ați citit cartea sau dacă ați fi interesați să o citiți.

Pupici! :*

Nota mea:

Great book! You need to read it.

Citate:

„ Ea începu să-i explice, dar nici nu ajunse la sfârșitul descrierii, când Simon o întrerupse, vorbind tare de data asta.

- Nu. În niciun caz.

- Simon, zise ea. E un plan foarte bun.

-(...) Planul ăsta?

-Da.

- Nu, zise el. Nu, nu e bun.

Clary se lăsă pe speteaza banchetei.

- Nu te încăpățâna să spui numai nu.

- Planul ăsta mă implică pe mine! Pot să spun "nu". Nu.

- Simon...

Simon bătu cu palma în locul de alături, de parcă ar fi stat cineva acolo.

- Dă-mi voie să te prezint bunului meu prieten NU.

- Poate cădem la o înțelegere, sugeră ea, luând o mușcătură din plăcintă.

- Nu.

- SIMON.

- "Nu" e un cuvânt magic, îi spuse el. Uite cum funcționează. Tu spui: "Simon, am un plan smintit, sinucigaș. Ți-ar plăcea să-l pun în aplicare?" Iar eu spun: "Ei bine, nu. ”

„ Clary se strecură lângă el în pat și luă o pernă în brațe.
 - Vampirul tău interior e diferit de ... vampirul exterior?
 - Absolut. El vrea să port tricouri scurte, cu buricul la vedere, și o pălărie de fetru. Iar eu mă împotrivesc.

Clary zâmbi slab.

- Deci vampirul tău interior e Magnus? ”

„ - Nu credeam că mă plăceai cine știe ce. Și nu credeam că o descriere în detaliu despre toate lucrurile pe care voiam să ți le fac, servită în fața unui public, ar fi fost potrivită ca să-ți schimbi părerea.

- Nu credeai că te plăceam pe tine? spuse ea și vocea i se ridică, neîncrezătoare. Jace, când nu te-a plăcut pe tine vreodată o fată?

El ridică din umeri.

- Fără îndoială, casele de nebuni din lume sunt pline cu femei nefericite care n-au izbutit să-mi vadă farmecul. ”

„ - Știi, chiar mi-a fost dor de tine.

- Vrei să spui că n-ai fost cu Sebastian la întâlniri romantice cât ai fost departe de mine?

- Am încercat, zise Jace, dar oricât de mult l-ai face să bea, tot nu se lasă. ”

„ Dacă nu pot urni Cerul, atunci voi ridica Iadul. ”

Despre Cassandra Clare:
CASSANDRA CLARE s-a născut la Teheran, în Iran, din părinţi americani. O mare parte din copilărie şi-a petrecut-o călătorind; până să împlinească zece ani, a locuit în Anglia, Franţa şi Elveţia. Cum familia ei se muta frecvent, cărţile au fost prietenii ei cei mai buni – nu mergea nicăieri fără să aibă cu ea o carte. După încheierea studiilor, Cassie a locuit la Los Angeles şi New York, unde a lucrat la diverse reviste. În 2004, inspirată de peisajul urban al Manhattanului, locul ei favorit, a început să scrie Orasul Oaselor, acesta fiind romanul ei de debut. Pentru mai multe informatii, vizitaţi site-ul autoarei: www.cassandraclare.com.