Ce ati dori sa imi transmiteti?

joi, 15 august 2013

O plimbare la București

 
     Am visat despre această plimbare o jumătate de an, poate mai mult decât atât. Și m-am mulțumit cu asta până când mama mi-a spus: ”Știi ce? Cred că puteți merge weekend-ul viitor la București”. În momente ca astă încep să cred că mama îmi poate citi gândurile. Altfel nu-mi explic. Ha ha. Am plecat într-adevăr după câteva zile, timp în care eu și prietenul meu ne-am gândit ce vom face până la urmă acolo, în afară de faptul că vom vedea expoziția ”The Human Body” de la Muzeul Antipa. Habar nu aveam.

    A fost superb, mai frumos decât mi-am imaginat. Exponatele de la muzeu au fost incredibil de reale și interesante și au redefinit pentru mine noțiunea de anatomie. Regret că nu am avut voie să facem poze, mi-ar fi fost de mare ajutor mai târziu și poate le-aș fi arătat și părinților mei care nu văd în fiecare zi un cadavru jupuit. Nu că și-ar dori... În plus, am petrecut puțin timp în compania verișorilor mei (nu toți, din păcate) și am vizitat cât a fost posibil, într-un timp scurt, Bucureștiul. Pe jos și cu troleul. Brașovul pare foarte mic în comparație cu tot ce am întâlnit aici, dar nu cred că aș schimba liniștea de acasă cu străzile aglomerate și prăfuite prea curând. Într-un viitor apropiat poate.
   
   Apoi am fost la bibliotecă. Îi mulțumesc prietenului meu că nu am auzit replica care stă pe buzele tuturor: ”Ai fost la București și primul lucru pe care l-ai văzut e biblioteca?”. Cred că ați auzit de biblioteca minune contruită de curând în București (nu așa curând de fapt) care are în jur de 12.000 de cărți (dacă nu mă înșel) și mi-am zis”înainte, marș!”... dar se pare că sâmbăta și duminica nu au program. Gardianul din fața clădiri s-a uitat lung la mine și la prietenul meu când ne-am apropiat, de parcă am fi avut o bombă asupra noastră, iar eu mă gândeam de când este o infracțiune să citești. Sau în București se citește numai în cursul săptămânii? :)) 

   Am trecut și pe lângă Casa Poporului, chiar dacă am mai văzut-o și am făcut poze la tot ce am întâlnit în cale și mi s-a părut interesant. Am constatat că aici nu poți vedea stelele și le-am dus dorul. Să privesc cerul este o plăcere enormă pentru mine. Nici Muzeul Satului n-a scăpat nevizitat și mi-au plăcut tare mult toate acele case tradiționale. M-au dus cu gândul la bunici și la vacanțele petrecute la țară. Ce vremuri... Mi-aș dori să fiu iar copil.

   Am auzit multă lume vorbind de Parcul Herăstrău, dar până nu am călcat pe acolo nu am înțeles entuziasmul lor. Foarte frumos, într-adevăr. Data viitoare acolo voi merge prima dată, deoarece mai am multe de văzut.
Colindând pe străzile centrului vechi, ghidați de mulțime și muzică am ajuns la Sport Arena Streetball, un eveniment de care nu auzisem până atunci, dar mă bucur că am avut ocazia să văd câțiva baschetbaliști talentați cum joacă. Era sportul meu preferat în generală, până am descoperit voleiul.     

   Asta a fost plimbarea noastră de două zile și am regretat că s-a încheiat de îndată ce am ajuns acasă. Dar o să mergem din nou, de data asta cu o listă plină de locuri pe care să le vedem, pentru că acum știm la ce să ne așteptăm.   

Câteva poze de pe drum și din timpul plimbării noastre.   
Dacă nu ați văzut-o până acum, în spatele meu e minunata bibliotecă.
În parc.
 Din tren

Voi ați fost plecați pe undeva?