Concurs de caini in Brasov

   Sunt tare incantata sa impartasesc cu voi aceasta bucurie din ultimele doua zile. A fost o surpriza enorma sa aflu ca foarte aproape de locul unde stau se va desfasura un concurs de caini veniti din mai multe parti ale Europei. Am profitat de ocazie si am facut o gramada de poze, iar multe dintre ele o sa vi le arat si voua. 
   Ador patrupezii si in tot timpul acesta ma gandeam cum sa-mi conving parintii sa-mi cumpere si mie unul (eu imi doresc unul destul de maricel, pe care cu siguranta nu am cum sa-l tin in apartament). Din pacate nu am reusit. Cred ca ati auzit deja replica: "Iti iei cand o sa fi la casa ta"...Da, bine. :))
   Imi cer scuze daca unele poze nu sunt foarte bune. Catelusii erau foarte vioi si mereu in miscare. Mie mi-au placut enorm!     

Cei mai frumosi golden retriveri ai expozitiei.

 - Saint Bernard -

   

 Siberian Husky si ciobanescul romanesc carpatin

 

Biggle (pe care il cunoasteti daca ati urmarit filmul "Cats and Dogs")

 In partea dreapta - dog german albastru

Un chihuahua dragut cu par scurt si akita inu, o specie japoneza asemanatoare cu husky (Va recomand filmul "Hachiko: A Dog's Story" daca nu l-ati vazut deja).

 

Husky si terra nova 

 

 Eu cu un superb golden retriver 

 Akita inu din nou. 

       

Dati CLICK pe poze pentru a le vedea la marimea originala.

Enjoy!

Trecutul dinaintea mea - Partea 11

    Cartea aleasa ma ajuta sa ma destind si sa ma bucur de caldura celei mai frumoase zile - 22 mai, ziua mea. Nu voi lasa nimic sa imi umbreasca aceasta fericire!


    Partea 11 - Aniversarea


  - Buna, se auzi o voce masculina din spatele meu.
   Am tresarit putin, surprinsa de musafirul neasteptat. Abia atunci mi-am dat seama ca incepuse sa se intunece. I-am zambit, bucuroasa ca a venit. 
  - Nu am vrut sa te sperii. Anne mi-a spus ca te gasesc aici, imi spuse apropiindu-se.
  - Nu-i nimic, Nate. Ai venit tocmai la timp. Eu am pierdut notiunea timpului. Haide, trebuie sa ma schimb. 
   L-am lasat in compania lui Peter, care inca nu plecase, si m-am grabit sa-mi imbrac minunata rochie pregatita - era lunga pana in pamant, asa cum se purta in acest secol si de o culoare mov spre albastru, stransa pe corp  (probabil ar iesi scandal daca as purta ceva deasupra genunchiului :)) ). Culoarea  imi scotea ochii verzi in evidenta si imi cadea ca turnata. Umerii imi erau dezgoliti, dar pe ambele brate rochia se continua cu niste maneci bufante. Parul nu imi mai era asa cret acum, doar putin ondulat, dar nu ma puteam plange. Nu aratasem nicicand mai bine. 
   Cand am coborat cei doi baieti ai mei au ramas cu gurile cascate. 
  - Arati ... superb, ingana Nate, intinzand bratele sa ma cuprinda intr-o imbratisare de urs, din cauza corpului sau atletic format in urma lucrului la camp. La multi ani!
  - Sunteti frumoasa, spuse in final si Peter. Imi permiteti sa va mai sarut o data si sa va urez "La multi ani"?
  - Desigur. 
   Buzele lui s-au apropiat usor de obrazul meu, temandu-se ca il voi respinge.
  - Ema! Au sosit invitatii, ma striga Anne de la balcon.  
   Chiar atunci am intors capul si buzele lui Peter s-au oprit in dreptul buzelor mele, privindu-ma in ochi. Atat de aproape! Ma saruta apoi rapid pe obraz, nu inainte de a inghiti in sec, si ceru permisiunea sa plece, intrebandu-ma inca o data daca am nevoie de el pentru aceasta seara. Raspunsul meu a fost nu, dar...
   Pffiu...uitasem de Nate. Acesta ma privea derutat, asteptand ca eu sa termin cu salivatul. Era un baiat pe cinste si foarte bine educat pentru ca nu spuse nimic, cu toate ca s-a intristat putin. 
  - Esti gata? intreba el cand a observat ca ma trezisem din visat. Esti asteptata. 
   Asa si era. Lumea incepuse sa soseasca si ma cautau din priviri. Cu totii aveau haine care mai de care mai elegante si mai deosebite, dar spre fericirea mea nimeni nu se compara cu mine - puteam vedea asta in ochii baietilor atunci cand am intrat in casa.   

  - Dulceata! ma striga James dintr-un colt al salonului. Vino sa te sarut. 
  - Inceteaza. Am vorbit serios cand ti-am spus ca ma despart de tine.
   Ochii tuturor s-au intors spre mine, atenti la conversatia noastra.
  - Ce spui, draga? ma intreba mama, rasarind ca din pamant langa mine. James Crane este partenerul tau in aceasta seara. O sa rezolvati problema mai tarziu. Apoi incet ca sa aud doar eu: Zambeste si ia-l de brat. Fa-o!
  - Imi pare rau, mama. Nathaniel este partenerul meu acum. 
   Cand s-a intors si a vazut la cine ma refeream a inceput sa tipe, dar stia ca eram incapatanata si ca nu ma putea convinge asa usor. 
  - Sa mai vorbesti cu mine niciodata! imi striga ea, plecand spre bucatarie. 


                                                                                                         ***  
   Dupa ce am terminat cu urarile si cadourile ne-am asezat la masa uriasa din sufragerie, unde bunica pregatise niste bucate alese de iti venea sa te lingi pe degete, iar la final prajiturile ne-au uns sufletele. Ma bucuram ca invitatii au trecut de criza de mai devreme a mamei. Imi parea rau ca ne certasem, dar nu eram de aceeasi parere cu ea. Nu aveam de gand sa il mai suport pe James nici o secunda. 
   Seara s-a desfasurat foarte bine, am dansat si am vorbit cu fiecare persoana in parte, prefacandu-ma ca ii cunosc. Nu a fost usor, dar m-am descurcat. 
   Am gasit la un moment dat prilejul sa petrec putin timp cu Nate si am iesit pe balcon. Acesta ma tinea cu grija de mana, ajutandu-ma sa-mi pastrez echilibrul. Pantofii cu toc imi dadeau batai de cap deja.  
   Partenerul meu purta un costum simplu, negru si o camasa alba, apretata ce ii dadeau o eleganta si o finete de invidiat, chiar daca nu erau la fel de scumpe ca hainele celorlalti. Si nu m-am simtit rusinata o clipa! Nici macar atunci cand mama tipa, furioasa ca nu o ascultasem, iar James isi gasise o alta partenera pentru petrecere.  Putin imi pasa! Poate mama nu isi dadea seama, dar eu stiam ca Nate era de 1000 de 0ri mai pretios decat oricare alt baiat. Simteam asta, desi il cunosteam de cateva zile.  Putin cate putin ma atasam de acest cavaler. Parea desprins dintr-o poveste, doar ca ii lipsea imensa avere si palatul fermecat. Pentru mine insa aceste lucruri nu ar fi avut nicio valoare. 
   In departare, de pe balcon, se vedea fantana, locul nostru de intalnire. Nate imi dadu drumul la mana si facu cativa pasi. Se gandea. 
  - Vreau sa-ti dau cadoul de ziua ta...Stiu ca sunt ultimul, dar vroiam sa fie ceva special. 
  - Nu trebuia! Multumesc. 
   Scoase apoi din buzunarul pantalonilor o cutiuta mica, neagra, invelita in catifea si se apropie de mine. 
   Doar nu o sa ma ceara in casatorie, nu? Abia am implinit 18 ani! 
   Deschise usor cutia si am vazut o pereche finuta de cercei in forma de fluture. Erau foarte draguti! 
  - Oh, Doamne. Sunt minunati. Multumesc!
  - Pareai speriata mai devreme. Ma bucur ca ti-a revenit zambetul si culoarea in obraji, rosti el, vizibil amuzat.
   La naiba, si-a dat seama!
  - Credeai ca am de gand sa te cer in casatorie, nu-i asa? 
  - Sincer...da.
  - Si ai fi acceptat daca as fi facut-o? 
  - Probabil ca nu, i-am raspuns cat se poate de sincer si de direct. Este prea devreme.
  - Iar eu sunt sarac si nu-ti pot oferi ceea ce meriti, continua el. 
   L-am privit intimidata. In universul de unde venam eu nu eram nicidecum bogata.
  - Nu ma deranjeaza, Nathaniel. Inca mai crezi ca imi este rusine sa fiu vazuta in preajma ta? 
  - Nu, dar tocmai ai spus...
  - Ca sunt prea tanara, da. Crezi ca esti pregatit sa te casatoresti la 18 ani? 
  - Nu, ai dreptate. Esti ciudata, Ema. Eu te plac de multa vreme, dar pana acum cateva zile nici nu ma priveai de fata cu alta lume, iar cand mi-am luat inima in dinti sa iti cer sa te insotesc la petrecere ma asteptam sa ma respingi. Ca de fiecare data. 
   Nu am zis nimic, ci l-am lasat sa termine. Aveam parte din nou de aceasta cruda Ema pe care nu o cunosteam. 
  - Toata lumea imi zicea ca sunt doar o distractie pentru tine, dar s-au inselat. Ma bucur. Dar...
  - Ce este?
  - Am vazut astazi cum il privesti pe vizitiu...Il placi, nu-i asa? Nu ma minti, te rog.
  - Imi aminteste doar de un baiat pe care il placeam odata. Atat. Esti un baiat nemaipomenti, Nate.
  - Aici erai, sopti usor o tanara fata blonda, imbracata intr-o rochie frumoasa verde. 
  - Vivianne, am rostit eu si Nate in acelasi timp.     

Recenzie "Craniul de cristal" - Manda Scott

    Synopsis:
   O poveste superba ce leaga intr-o maniera mistica trecutul de prezent, iar lucrul care le insufleteste este acest craniu de cristal, un obiect de o frumusete nemaipomenita si de o nuanta superba de albastru. 


   Stella, o speoloaga talentata de la Cambridge, primeste in dar de la sotul sau Kit ca dar de nunta o expeditie intr-o pestera pustie, dar foarte speciala, pe unde nu mai calcase picior de om de sute de ani. Acestia pornesc in cautarea craniului de cristal ascuns cu peste 400 de ani in urma de ultimul sau posesor, Cedric Owen, un celebru doctor. 


   Calauziti de jurnalele lui Cedric ajung in locul numit centrul pamantului, in interiorul pesterei, si gasesc relicva pe fundul unui lac subteran. Din nefericire sunt urmariti si cei doi se despart pentru a scapa, iar prin urmare  Kit este aruncat in cascada din apropierea pesterii. Printr-un noroc chior echipa de salvare chemata de sotia sa ii dau de urma si il salveaza, ramanand insa cu rani serioase si cu imposibilitatea de a mai merge vreodata normal. 


   Craniul are proprietati fermecate si ii transmite viitorul prin intermediul unor stari de spirit posesorului sau, acum tanara Stella. Misiunea ei este sa aiba grija ca acesta sa nu cada pe maini nepotrivite. 


   Mai multe evenimente nefericite au loc si alti oameni devin victime din cauza tentatiei pe care o are craniul, dar persoana care se lasa condusa de lacomie si cruzime este inca in umbra, nedescoperita. 


   Porneste si tu impreuna cu tanarul cuplu in descoperirea trecutului si a misterelor ce inconjoara minunatul obiect din Anglia. Isi va indeplini Stella rolul pe care il are si va salva omenirea de la pieire, stiind ca acesta poate apara pamantul de sfarsitul lumii? Sau dusmanul care ravneste la putere va prelua controlul? 

    Parerea mea:  
   Cu toate ca nu este o carte lunga mi-a facut deosebita placere sa o citesc, sa invat putina istorie si sa iau parte la niste evenimente memorabile. 
   
   Personaje: Stella este o femeie puternica, foarte curajoasa si in acelasi timp norocoasa. Spun norocoasa pentru ca ea este persoana predestinata sa intre in posesia craniului (care se pare ca a fost creat dupa infatisarea ei) si are alaturi de ea barbatul perfect, pe Kit. 

   Autor: Scriitoarea a facut o munca minunata prin studiile despre trecut (secolul XVI) si prin felul in care a imbinat prezentul si trecutul la un loc. Am mai intalnit acest lucru in cartea "Se numea Sarah", o poveste care m-a impresionat mult. 


   "Craniul de cristal" mi-a oferit o scurta, dar aspra, dureroasa experienta de viata, in care descoperi ca pana si cele mai dragi persoane iti pot face rau. Iti dai seama in acel moment ca nu le-ai cunoscur niciodata cu adevarat si acest lucru te face sa suferi. Exista, prin opozitie, iubirea - care iti va fi alaturi in cele mai intunecate clipe, chiar si cu capacitatea de a se sacrifica. 


   Un bun exemplu al acestei iubiri sincere din trecut este Cedric Owen, iar in prezent scumpul Kit O'Conner, un profesor tanar si sufletist. 


   V-o recomand cu caldura pentru ca este o lectura interesanta. O puteti gasi in colectia de romane Reader's Digest.


    Nota mea:  5/5     

Achizitie (9)

   Buna dragilor! Sunt foarte fericita! Am reusit in sfarsit sa mai adaug cateva carti la colectia mea personala, fie am cumparat, fie am primit de la Libraria online Libris pentru recenzie.
   Sper sa fiu prezenta mai des pe blog de acum incolo pentru ca se apropie o perioada foarte fericita pentru mine - "zilei de nastere" a blogului meu in luna mai care implineste 1 anisor. Va astept sa ne bucuram impreuna si sa va inscrieti la concursul aniversar pe care o sa-l organizez. 
   Pana atunci insa, o sa va prezint noile mele carti:

 Am cumparat cu revista Bravo "Clubul V" de Kate Brian.

Am cumparat de la anticariat (le-am gasit la niste preturi minunate) doua carti din colectia de romane aparute la Reader's Digest si "Petrecerea" scrisa de Danielle Steel.

 Am primit de la Libris volumul 3 al seriei Instrumente Mortale de Cassandra Clare, "Orasul de sticla". 

Acestea fiind spuse, abia astept sa le citesc. Am inceput sa ciugulesc deja din ele, iar restul raman dupa examene.

Ce carti ati mai cumparat/primit?

Pupici.

                                      Diana