Pulsul inimii...

Cand tu aveai 1 an ea te hranea si te imbaia.

I-ai multumit plangand toata noaptea.
Cand tu aveai 2 ani ea te-a invatat sa mergi.
I-ai multumit fugind cand ea te chema.
Cand tu aveai 3 ani ea iti pregatea toata mancarea cu dragoste.
I-ai multumit aruncand farfuria pe jos.
Cand tu aveai 4 ani ti-a dat creioane colorate.
I-ai multumit colorand masa din sufragerie.
Cand tu aveai 5 ani te-a imbracat pentru vacanta.
I-ai multumit sarind in prima balta.
Cand tu aveai 6 ani te-a dus la scoala.
I-ai multumit strigand nu merg.
Cand tu aveai 7 ani ti-a cumparat o minge.
I-ai multumit aruncand-o in fereastra vecinilor.
Cand tu aveai 8 ani ti-a dat o inghetata.
I-ai multumit scapand-o in poala.
Cand tu aveai 9 ani ti-a platit lectii de pian.
I-ai multumit ca nici macar nu te-ai deranjat sa exersezi vreodata.
Cand tu aveai 10 ani te ducea toata ziua cu masina de la fotbal la gimnastica de la o zi de nastere la alta.
I-ai multumit ca sareai din masina si nu te uitai niciodata inapoi.
Cand tu aveai 11 ani te-a dus pe tine si pe prietenii tai la cinema.
I-ai multumit cerindu-i sa stea in alt rand.
Cand tu aveai 12 ani te-a avertizat sa nu te uiti la anumite programe la TV.
I-ai multumit asteptand sa iasa din casa.
Cand tu aveai 13 ani ti-a sugerat cum sa te tunzi.
I-ai multumit spunandu-i ca nu are gusturi.
Cand tu aveai 14 ani ti-a platit o tabara de vara de o luna.
I-ai multumit uitand sa-i scrii macar o scrisoare.
Cand tu aveai 15 ani venea de la lucru si-si dorea o imbratisare,
I-ai multumit stand in camera ta cu usa incuiata.
Cand tu aveai 16 ani te-a invatat sa-i conduci masina.
I-ai multumit luandu-i-o de cate ori puteai.
Cand tu aveai 17 ani ea astepta un telefon important.
I-ai multumit stand la telefon toata noaptea.
Cand tu aveai 18 ani ea plangea la festivitatea ta de absolvire a liceului.
I-ai multumit stand la petrecere pina in zori.
Cand tu aveai 19 ani ti-a platit facultatea, te-a dus in campus si ti-a carat bagajele.
I-ai multumit salutand-o in afara camerei ca sa nu te simti jenat in fata prietenilor.
Cand tu aveai 20 de ani te-a intrebat daca te intalnesti cu vreo fata.
I-ai multumit spunandu-i “Nu-i treaba ta!”
Cand tu aveai 21 de ani ti-a sugerat anumite cariere pentru viitorul tau.
I-ai multumit spunandu-i “Nu vreau sa fiu ca tine!”
Cand tu aveai 22 de ani te imbratisa la absolvirea facultatii.
I-ai multumit intrebandu-o daca poate sa-ti plateasca o excursie prin Europa.
Cand tu aveai 23 de ani ti-a dat mobila pentru primul tau apartament.
I-ai multumit spunandu-le prietenilor ca era urita.
Cand tu aveai 24 de ani ti-a cunoscut logodnica si te-a intrebat de planurile de viitor.
I-ai multumit spunandu-i printre dinti: “Maaaaami, te rog”!
Cand tu aveai 25 de ani te-a ajutat sa-ti plateti nunta si a plans si ti-a spus cit de mult te iubea.
I-ai multumit mutandu-te in cealalta parte a tarii.
Cand tu aveai 30 de ani te-a sunat sa-ti dea un sfat pentru copil.
I-ai multumit spunandu-i “Lucrurile sunt diferite acum”
Cand tu aveai 40 de ani te-a sunat sa-ti aminteasca de aniversarea unei rude.
I-ai multumit spunandu-i ca erai foarte ocupat chiar atunci.
Cand tu aveai 50 de ani ea era bolnava si avea nevoie sa ai grija de ea.
I-ai multumit citind despre povara care devin parintii pentru copiii lor.
Si apoi, intr-o zi, ea a murit in tacere. SI tot ce nu ai facut vreodata s-a intors lovind ca traznetul in INIMA ta.
Daca ea mai este pe aproape, nu uita sa o iubesti mai mult ca niciodata.
Daca ea nu mai este, aminteste-ti dragostea ei neconditionata si da-o mai departe.
Aminteste-ti mereu sa o iubesti pe mama ta.
Pentru ca nu ai decat o singura mama in toata viata ta.

De la Dan (Get a Life or Die Trying)

Partea 1

  Drumul curgea lin si fara obstacole. Am pornit de mai bine de trei ore de acasa, dar nu am ajuns inca la destinatie. Soarele a parasit de ceva timp cerul, acum de culoarea noroiului, presarat cu un numar exagerat de nori. Picuri mici si desi de ploaie inundau atmosfera, facand dificila inaintarea. Stergatoarele incercau din rasputeri sa ma ajute, insa erau infrante de abundenta si persistenta picaturilor.

  Mai aveam de mers in jur de o ora, asa ca imi puteam permite o scurta oprire. Am directionat masina spre marginea drumului si am aprins becurile din interior. Nu agreasem niciodata intunericul, deci noaptea si soseaua pustie pe care o alesesem au readus frica pe care o simtisem de copil. Astfel, am blocat masina si mi-am scos din portiera pachetul de biscuiti si punga cu bomboane de ciocolata pe care le luasem pentru orice eventualitate. Dupa ce am rontait cativa biscuiti si vreo 2-3 bomboane, am pornit motorul si am aprins farurile.

 Eram asteptata de prietena mea, Lisa, si o anuntasem ca urma sa ajung in jur de ora 22, deci eram deja in intarziere. Telefonul mi se descarcase...din nou. Imi pusesem in gand de mai bine de o luna sa-mi cumpar o baterie noua, dar amanasem din cauza ultimelor evenimente. 

 In departare se vedea un om batran venind, sau cel putin parea un om, aplecat putin de spate. Nu avea umbrela, deci era ud pana la piele si abia se misca. Daca ar fi fost trafic la ora aceasta, as fi trecut indiferenta pe langa acest omulet, fara vreo mustrare de constiinta, gandindu-ma ca altcineva si-a facut mila cu el si l-a ajutat sa ajunga pana la urmatorul oras sau pana la adapost. Nu imi puteam explica ce fel de persoana ar fi plecat pe o astfel de vreme, la apusul serii. Cu siguranta nu cineva asemeni mie. Abia daca ieseam din casa in zilele in care ploua, bineinteles daca nu eram nevoita. Nici macar umbrela mea supradimensionala nu putea opri apa care se strecura peste tot, mai ales in perechile mele de pantofi. Deci..acum e acum. Ce sa fac? Nu ma lasa sufletul sa parasesc un om in nevoie, dar siguranta mea era inainte de toate. Asa am si facut.

  Am inaintat putin si pe masura ce distanta dintre noi scadea, pe atat mi se parea mai mica persoana. In drept, am stationat si am privit prin geamul din stanga, cel al soferului. Frigul de afara mi-a patruns pana la piele si simteam cum incep sa tremur. Persoana pe care ma tot gandeam sa o ajut era doar un...caine. Da, un catel negru de statura medie, cu o blana deasa si ciufulita. Un zambet mi-a aparut pe fata, reflectand la ceea ce se intamplase pana acum - imi era frica si de propria-mi umbra. Linistita si relaxata, am apasat pedala de acceleratie, nu inainte de a arunca o ultima privire animalului plouat de pe marginea soselei, observand felul in care acesta ma privea: la fel ca baietii din liceu, cu pofta, dorinta si invidie ca nu ma puteau avea. Nu ma mai simtisem astfel de mai bine de 4 luni, de cand absolvisem liceul si intrasem la Facultatea de Psihologie. Foarte ciudat!

  Am zarit casa Lisei din departare, aceasta fiind singura pe o raza de doi kilometri cu luminile aprinse - sigur ma astepta. Am intins mana si mi-am ridicat maneca, incercand sa imi dau seama cat este ceasul - 22:45. Dupa ce mi-am parcat masina langa BMW-ul ei 116d de culoare rosie, in doua usi, si mi-am luat putinele bagajele pe care le aveam, am sunat la usa.

   - Buna, Care. S-a intamplat ceva? Ai intarziat, m-a asaltat Lisa de cum a deschis, luandu-mi bagajele din mana.

   - Am condus mai incet din cauza ploii, am incercat eu sa o linistesc. Dintotdeauna isi facuse cele mai multe griji. O cunoasteam prea bine...

   - Haide, intra. 
                                          Va urma...